Copiii nimănui au o singură dorință

Orfelinat // Deși numărul copiilor din internate e în scădere și tot mai multe orfelinate se închid, cei mai nedreptățiți rămân a fi micuții de 0-3 ani și cei cu dizabilități

Reforma de dezinstituționalizare a copiilor din internate şi plasarea lor în familii sau sub altă formă de tutelă arată că în perioada 2007-2012 numărul acestora s-a înjumătățit. Adică 5 576 de copii și-au găsit o casă. Cu toate acestea, cam tot atâția (peste 5 000) copii rămași în instituții mai au nevoie de acțiuni sporite în cadrul reformei, în mod special concentrate pe copiii de vârstă fragedă și cei cu dizabilități.

Copiii din orfelinate

În Centrul Municipal de plasament și reabilitare pentru copiii de vârstă fragedă, 38 de copii așteaptă să plece acasă, 38 de voci suspină într-un cor „Unde ești, mamă?”. Picii au o singură dorință de la Moș Crăciun: să-și întâlnească părinții. Ei îi pot ierta totul Moșului: că poartă hainele altora, că se joacă cu păpușile altora, că scriu pe caietele sau cărțile aduse de alții, că mănâncă așa cum mănâncă, dar i-ar pune o singură întrebare: de ce ani de-a rândul niciuna dintre ființele dragi nu i-a vizitat măcar pentru o clipă?

În grupa mare, Xenia vorbește la un telefon-jucărie. Formează un număr și așteaptă ca în capătul celălalt al firului să audă vocea pe care o visează de cinci ani. Nu-și pierde cumpătul că telefonul e mut și începe discuția: „Mamă, să vii să mă iei acasă!”. Niciun mușchi de pe fața copilei nu tremură, dar peste câteva secunde lasă ochii în jos, pune telefonul pe policioară și se așază în pirostrii, cu capul în mâini. Nu e dezamăgită pentru munca sisifică de a repeta zilnic aceeași frază, ci un pic obosită că de-atâta timp încearcă să ia legătura cu mama sa și… niciun rezultat.

Orice străin e mama lor

Dacă vreun străin intră pe ușă, toți copiii se năpustesc asupra lui. Îl cuprind strâns și fiecare încearcă să-l acapareze. Unul se urcă în spate, altul în brațe, altul măcar de-un deget să-l apuce. Igor, care e cel mai mărunțel și nu prea are sorți de izbândă să prindă o mângâiere de la necunoscut, își scoate arma cea mai sigură de biruință - lacrimile de crocodil. Maria, cea mai rușinoasă dintre ei, se apropie încet de colegii care nu îl slăbesc din strânsoare pe străin și cu un zâmbet plin de nădejde întreabă: „Tu ești mama mea?”. Nu așteaptă răspunsul, pentru că-l cunoaște, ci întinde mâna către obrazul femeii și-l mângâie.

Pentru acești micuți, încă nu s-au găsit servicii alternative de plasament, iar până să treacă pragul orfelinatului vreun doritor, în unele cazuri trec câțiva ani. „Copiii mici necesită mai multă îngrijire, iar până împlinesc un an responsabilitatea este destul de mare, de aceea mai puțin îi vor, iar oamenii optează pentru cei care au deja împliniți trei ani”, explică Maria Jechiu, directoarea centrului.

Soluţii noi

Asistenţa parentală profesionistă (APP) este unul dintre serviciile alternative care oferă posibilitatea de a îngriji copilul într-o familie de plasament.

La cei doi an ai săi, Ionuț privește cu ochii plini de încredere în cei ai femeii care îl crește de când era de-o șchioapă. El nu înțelege că Eleonora îi este mamă „pe termen scurt”, tot ce pricepe este că se simte extrem de bine în familia femeii, iar drept răsplată că-l crește și-l îngrijește îi arată cu mânuțele un cerc mare și cuvintele „Tare, tare ...besc!” (iubesc - n.r.).

Eleonora este asistent parental profesionist de 12 ani. Prin casa ei trece deja al patrulea copil - Ionuț. Femeia povestește că este mai greu să îngrijească de un micuț, deoarece îi fură tot timpul. „Am grijă de el ca de ochii din cap. Noaptea mă trezesc de câteva ori să văd dacă nu s-a dezvelit. Mă străduiesc să nu ducă lipsă de nimic. E un copilaș atât de dulce, cum să te dezici de el?”, se întreabă Eleonora.

Lăsat zile întregi fără mâncare

Ionuț a fost separat de mama biologică, deoarece era alcoolică și-l lăsa zile întregi fără să-l alăpteze. „Când ne-au spus de la Direcția municipală pentru Protecția Drepturilor Copilului (DMPDC) despre cazul acesta, am ridicat prima mâna dintre asistenți să-l iau. Era la spital și stătea singur în odaie. Când m-a văzut, a început să zâmbească”, își amintește femeia.

Eleonora recunoaște că copiii, chiar dacă nu se află în familia lor biologică, ci în una temporară, înregistrează progrese vizibile. „Primele două fete pe care le-am luat din internat aveau vreo patru-cinci ani. Parcă erau din sălbăticie. La toate fructele spuneau prune. Părul era ca sârma și nu voiau să se spele, aveau o frică nebună de apă. Peste un timp, am înțeles că îngrijitoarele din orfelinat, atunci când le spălau, le apucau de păr și le băgau sub robinet. Iar elasticele pentru păr le țineau pe o mână și un picior. Când le-am făcut pentru prima dată ziua de naștere, a trebuit să le explic mult și bine de ce trebuie să sufle în lumânări și multe altele. Practic, am început totul de la zero”, mărturisește femeia.

Nu oricine poate fi părinte

Din păcate, resursele alocate de către stat pentru APP care iau în îngrijire copiii cu vârstă fragedă sunt foarte mici. Pe lângă mâncare și îmbrăcăminte, ei au nevoie de echipament specializat (cărucior, pătuț, lapte praf), care este destul de scump. Acestea sunt unele dintre motivele care îi fac pe oameni să nu accepte în plasament copiii mici, e de părere Liliana Rotaru, președinta CCF Moldova. „Statul trebuie să înțeleagă că îngrijirea copiilor de vârstă fragedă necesită cheltuieli în plus. Dezinstituționalizarea la noi în țară va dura atât cât vom avea probleme economice, financiare, violență în familie. Trebuie de lucrat și de investit în familiile care riscă să se despartă de copil, pentru că nu au cu ce să-l crească”, a conchis Rotaru.

Potrivit Olgăi Zaharia, manager al Serviciului de APP din cadrul DMPDC, sistemul duce lipsă atât de asistenți sociali, care să recruteze persoane pentru serviciul de asistență parentală, cât și de doritori de a deveni părinți de profesie. „Este un proces complicat de identificare a acestor familii, trebuie sa fie instruite și trebuie să existe un mecanism de monitorizare a situației copiilor care sunt plasați în astfel de familii. Nu oricine poate să devină părinte”, declară Zaharia.

La începutul anului 2013, în R. Moldova activau 204 familii de asistenți parentali profesioniști de ale căror servicii au beneficiat 314 copii. În municipiul Chișinău activează 24 de asistenți parentali profesioniști care educă 30 de copii.

Un copil care crește în internat pierde cinci ani din dezvoltare

Potrivit unui studiu, un copil aflat trei luni într-un mediu rezidențial este cu o lună de întârziere în dezvoltare. Mediul instituțional este dăunător pentru copii, în special pentru cei cu vârste de la zero la trei ani. „Un copil care stă 16 ani într-un internat a pierdut cinci ani de dezvoltare. Acești copii sunt mai slăbuți, mai mici în înălțime și se dezvoltă mult mai târziu”, a opinat doctorul Delia Pop, director de programe HHC din Marea Britanie.