Copiii cu părinţi alergici, risc de până la 70% de a dezvolta alergii. Dr. Felicia Bănărescu: „Nu se moştenesc alergiile, ci predispoziţia la alergii”

Într-un mediu ambiant tot mai poluat, marcat de schimbări climatice accentuate şi de un stil de viaţă cu mult stres şi consum ridicat de alimente procesate, incidenţa alergiilor de tot felul este în continuă creştere. Asistent univeristar doctor Felicia Bănărescu, medic specialist alergolog în Clinica MedLife Cetăţii Timişoara, afirmă că cei mai mulţi pacienţi care se adresează cabinetului prezintă alergii la praf şi la polenuri, în special la cel de ambrozie. Sunt însă numeroase şi cazurile de dermatite provocate de produse cosmetice utilizate necorespunzător. Medicul subliniază că moştenirea genetică poate fi un factor de risc important în apariţia alergiilor, însă ea se exprimă mai degrabă ca o predispoziţie, nu ca o certitudine.

Alergia este definită ca o reacţie exagerată a sistemului imunitar la mediul înconjurător, mai exact la anumiţi alergeni. De cele mai multe ori, aceştia nu sunt substanţe dăunătoare în sine, însă organismul îi percepe ca pe un pericol şi produce anticorpi împotriva lor. În felul acesta apar simptomele alergice, care pot varia de la mâncărimi, roşeaţă, eczeme şi umflături la nivelul pielii, până la dificultăţi de respiraţie, ameţeli, leşinuri şi chiar şoc anafilactic. Manifestările se declanşează la expunerea la alergen, în funcţie de tipul de alergie şi de sensibilitatea persoanei.

“Alergia necesită o perioadă de sensibilizare care iniţial nu se manifestă clinic. Alergenul intră în contact cu celulele sistemului imun şi determină producţia de imunoglobuline E (IgE). La un al doilea contact cu alergenul are loc, de fapt, manifestarea şi implicarea reacţiei alergice imediate, apoi tardive”, explică dr. Felicia Bănărescu.

Specialistul oferă ca exemplu alergiile la veninul de insecte, care la început pot trece aproape neobservate. “La o primă înţepătură de insectă ca viespea sau albina, pacienţii se pot sensibiliza fără să aibă o reacţie cutanată uşoară locală, după care, chiar la un nivel mic de imunoglobuline E, când e un alergen foarte puternic, adică o doză mai mare de venin, de exemplu, se poate declanşa chiar un şoc anafilactic”, a precizat medicul alergolog.

Printre factorii de risc şi declanşatorii alergiilor sunt menţionate expunerea îndelungată la anumiţi alergeni, fumatul, poluarea, vârsta, unele boli respiratorii, cum este astmul, dar şi moştenirea genetică. “Alergia este rezultatul interacţiunii între genetică şi mediul în care trăim. Dispoziţia se poate moşteni, dar factorii de mediu – poluare, schimbările climatice şi stilul de viaţă – sunt declanşatorii. Cele mai frecvente alergii sunt cele respiratorii şi mă refer în special la acarienii din praful de casă, dar şi la polenuri, iar în zona noastră cel mai frecvent întâlnit alergen este ambrozia. La copii sunt prezente şi alegiile alimentare, alergenii principali fiind laptele şi oul. Alergiile nu se moştenesc direct, dar se moşteneşte predispoziţia de a face alergii. Adică terenul atopic. Dacă un părinte este alergic, riscul copilului de a dezvolta o alergie creşte. Dacă ambii părinţi sunt alergici, riscul ca viitorul copil să dezvolte o alergie poate ajunge chiar până la 60-70%. Aşa cum am spus, genetica este importantă, dar nu e suficientă. Este nevoie şi de factori de mediu pentru ca alergia să se poată manifesta”, a subliniat medicul alergolog.

Potrivit medicului Bănărescu, printre cele mai frecvente boli asociate cu factorul genetic se numără dermatita atopică, rinita şi conjunctivita alergică, astmul alergic, dar şi unele alergii alimentare, cum sunt cele la proteina din laptele de vacă şi la ou. În general, testarea alergologică fără să existe simptome, chiar pe fondul unui istoric familial încărcat de alergii, nu este recomandată. Există însă şi anumite excepţii, în special atunci când riscul de reacţii severe este cunoscut.

“Există anumite situaţii speciale când familii cu istoric de reacţii alergice severe de tip anafilactic solicită o evaluare alergologică mai devreme de apariţia simptomelor la copii. Şi da, această evaluare poate fi utilă în prevenirea unor situaţii grave. Sunt mulţi părinţi responsabili care vin cu copiii la testare şi e bine pentru că putem să depistăm o sensibilizare care încă nu este clinic manifestă. Când ştim că este o problemă, părinţii pot să ia măsuri – un mediu cât mai curat, folosirea purificatorului de aer în cameră şi apelarea la medicul specialist la apariţia primelor simptome de alergie. Dar cel mai important mesaj pentru părinţi este să nu ignore primele semne şi să se adreseze medicului din timp, nu când simptomele se agravează, adică: dificultăţi de respiraţie, erupţii cutanate extinse apărute brusc, umflarea buzelor, a limbii sau a feţei, stare de ameţeală, scăderea tensiunii arteriale care poate merge până la pierderea conştienţei. Atunci e nevoie de consultul de specialitate pentru că toate acestea pot semnala o reacţie alergică severă”, a punctat dr. Felicia Bănărescu.

În România, se estimează că aproximativ un sfert din populaţie suferă de o formă de alergie. Cele mai răspândite sunt alergiile respiratorii generate de polenuri, praf, mucegaiuri şi păr de animale, care pot provoca astm şi rinite alergice. Tot mai des se întâlnesc şi alergiile alimentare, alergiile medicamentoase sau cele de contact, cauzate de diferite substanţe ce duc la apariţia dermatitelor.

Un număr mare de pacienţi descoperă, odată ajunşi la medic, că simptomele respiratorii sunt determinate de expunerea la polenul de ambrozie. Mulţi relatează că problemele au apărut abia la maturitate, deşi planta era prezentă şi în copilăria lor. Dr. Felicia Bănărescu explică astfel situaţia: “Pacienţii aceştia au fost expuşi la cantităţi din ce în ce mai mari de polen şi pe o perioadă mai lungă de timp, având în vedere schimbările climatice, urbanizarea şi poluarea. Astfel, polenul a devenit mai agresiv pentru sistemul imunitar. Sistemul imunitar se schimbă de-a lungul vieţii după o expunere repetată, stres cronic, infecţii, poluare şi chiar modificări hormonale care pot dezechilibra toleranţa imunologică, iar la un moment dat, organismul începe să recunoască un alergen ca fiind periculos, deşi până atunci fusese inofensiv. Şi de aceea alergia poate apărea la vârsta adultă, deşi până atunci am fost expuşi în mod repetat la acel alergen. Literatura de specialitate şi studiile ne arată practic că un pacient sensibilizat la polenul de ambrozie care nu se tratează corespunzător în acel sezon polinic de vară-toamnă, va avea o progresie către o formă mai severă de boală şi chiar poate dezvolta o criză de astm indusă de polenul de ambrozie”.

În ceea ce priveşte tratamentul, pe lângă administrarea de antihistaminice şi corticosteroizi, care ţin sub control simptomele neplăcute, imunoterapia cu alergeni este considerată un tratament cu eficienţă crescută. Desensibilizarea poate trata rinitele alergice provocate de polenuri şi acarienii din praf, de mucegaiuri, de animalele de companie (pisică şi câine), precum şi reacţiile la veninul de insecte (albină şi viespe). Această formă de vaccinare se administrează doar după o evaluare amănunţită şi se desfăşoară pe o perioadă de minimum 3 ani, în doze progresiv crescute, ceea ce poate duce la un control de durată al alergiei. Specialiştii recomandă imunoterapia atât în astmul bronşic, pentru reducerea frecvenţei şi intensităţii crizelor, cât şi în rinita alergică, pentru a preveni evoluţia spre astm. Primele semne de ameliorare apar, în general, în intervalul de 6-12 luni de la iniţierea tratamentului.

Medicul alergolog Felicia Bănărescu atrage atenţia şi asupra confuziilor frecvente între alergie şi intoleranţă. Multe persoane care cred că sunt alergice au, de fapt, anumite intoleranţe alimentare. “Alergia implică o hiper reactivitate a sistemului imun şi poate avea manifestări severe, inclusiv anafilaxie. Intoleranţa alimentară nu implică un mecanism imun direct şi este mai degrabă legată de dificultatea organismului de a digera sau metaboliza o anumită substanţă. Dacă vorbim despre lapte, de exemplu, la alergie aceasta implică apariţia anticorpilor specifici de tipul imunoglobulină E, în timp ce intoleranţa la lactoză ţine de un deficit enzimatic şi anume de lactază. La fel şi pentru grâu există varianta în care sistemul imun este foarte activ, dar există şi boala celiacă în care apar anticorpi printr-un alt mecanism, fiind tot un fel de intoleranţă. Alergia alimentară se manifestă prin simptome severe care apar brusc şi pot ajunge la şoc anafilactic, iar intoleranţa presupune tulburări de tranzit, dureri abdominale, vărsături, simptome mai uşoare care dispar după ce alimentul a trecut prin pasajul gastrointestinal”, a adăugat medicul.

Alergiile nu pot fi prevenite în totalitate, însă adoptarea unui stil de viaţă echilibrat, care include menţinerea unui mediu ocupaţional şi casnic cât mai curat, evitarea fumatului activ şi pasiv, precum şi evitarea zonelor intens poluate, sunt obiceiuri ce pot reduce riscul de dezvoltare a unor reacţii alergice şi pot limita agravarea lor în timp.