Consumi microplastic în moduri în care nici măcar nu te aștepți

Oamenii sunt din ce în ce mai conștienți cât de tare poluează plasticul mediul înconjurător. Atenția este în ultima vreme pe microplastic, micile bucăți de plastic între cinci milimetri și 100 de nanometri în diametru, care sunt în mări și în creaturile care locuiesc în acestea.

Acest lucru înseamnă că, în cele din urmă, microplasticul ajunge în lanțul alimentar și ulterior în corpul oamenilor. Iată în ce alimente găsești microplastic!

Ce alimente ar trebui să eviți dacă nu vrei să consumi microplastic?

O porție de midii pentru consumatorii din Europa poate conține aproximativ 90 de microplastice. Consumul variază în rândul popoarelor și generațiilor, dar marii consumatori de midii ajung să mănânce până la 11.000 de microplastice pe an. Peștii și crustaceele nu sunt singurele surse de hrană care pot conține microplastic. Și alte surse care nu provin din mare pot fi periculoase.

Este dificil să ne dăm seama cât microplastic consumăm din pește

Cele mai multe studii efectuate până în prezent au analizat numai conținutul din stomac și intestine al acestor organisme, care sunt eliminate de obicei înainte de consum. Dar un studiu a descoperit prezența microplasticului din ficatul peștilor, sugerând că particulele pot ajunge din țesuturile digestive în alte părți ale corpului. Microplasticul a fost găsit și în peștele conservat. Nivelul identificat a fost scăzut, așa că un consumator ar putea mânca doar până la cinci microplastice dintr-o porție de pește.

O altă sursă marină de microplastic este sarea de mare

Un kilogram poate conține peste 600 de microplastice. Dacă mănânci cinci grame de sare pe zi, acest lucru înseamnă că mănânci trei microplastice pe zi, deși mulți oameni mănâncă mai mult decât cantitatea recomandată. Cu toate acestea, alte studii au descoperit diferite cantități de microplastice în sarea marină, probabil din cauza diferitelor metode de extracție utilizate. Aceasta este o problemă larg răspândită în cercetarea microplasticului, care face dificilă sau chiar și imposibilă compararea studiilor. De exemplu, un studiu a căutat doar microfibrele, în timp ce un studiu ulterior a căutat doar microplasticele mai mari de 200 de micrometri.

Surse non-marine de microplastic

În ciuda acestor constatări, alte cercetări demonstrează că mult mai multe microplastice din alimentele noastre vin din alte surse decât din mare.

Animalele terestre mănâncă, de asemenea, microplastice. Există date limitate despre această parte a industriei alimentare, dar un studiu al puilor crescuți în grădinile din Mexic a descoperit o medie de 10 microplastice pe puiul de gâscă, o delicatesă în unele părți ale lumii.

Cercetătorii au găsit microplastice în miere și bere. Poate că cea mai mare sursă cunoscută de microplastic este apa îmbuteliată. Atunci când cercetătorii au examinat o varietate de tipuri de sticle de plastic au descoperit microplastic în cele mai multe dintre acestea. Sticlele de plastic de unică folosință au conținut între 2 și 44 de microplastice pe litru, pe când sticlele returnabile au conținut între 28 și 241 de microplastice pe litru.

Microplasticul a provenit din ambalaj, ceea ce înseamnă că ne-am putea expune de fiecare dată când umplem o sticlă de plastic pentru a reduce cantitatea de deșeuri.

Există, de asemenea, dovezi că microplasticul din alimente provine din praful din locuințe. Un studiu recent a estimat că am putea consuma o doză anuală de aproape 70.000 de microplastice din praful care se depune pe mâncarea de la cină. Da, consumăm microplastic din produsele marine. Dar poate că atunci când bem un litru de apă îmbuteliată pe zi consumăm mai multe microplastice decât un consumator avid de crustacee. Iar altă întrebare la care trebuie să răspundă oamenii de știință este cât de rău ne pot face microplasticele din alimentele pe care le consumăm.

Sursa: eva.ro