Concluzie după Suedia: căpșunarii sau intelectualii?

sursa: google.ro

În anii 90, un prieten care a absolvit Politehnica a emigrat în Canada, după ce și-a vândut apartamentul de la părinți, în România. Un pariu riscant: dorea să poată trăi acolo măcar un an, până își găsea o slujbă în proiectare.

Dacă nu reușea, nu-i rămânea decât să se întoarcă acasă... fără casă. În ultima săptămână pentru care mai avea bani de chirie a primit slujba pentru care plecase dintr-o Românie în care nu se mai proiecta nimic, se importa totul. Deși era plătit cu 25% mai puțin decât un canadian și făcea cu 25% mai multă treabă, omul a fost mulțumit. Putea să lucreze ce și-a dorit, să facă o ipotecă pentru o casă și un copil, care avea să trăiască într-o societate aflată cu ani lumină înaintea țării din care plecase. Ajunsese ca afară.

În 2009, când a venit criza, a fost primul dat afară. Șomaj, job-uri de câteva luni, la 1000 de kilometri de familie, iar șomaj, viață din ce în ce mai grea. Casa, pentru care a pus ban pe ban, nu mai valora nici pe jumătate față de prețul ipotecii. La firma unde a lucrat ultima oară i-au spus în față: sorry, dar proiectarea o fac acum roboții și contractorii din India. Noi, aici, ne ocupăm de „legal” și de „sales”. Ingineri și mecanici găsim mai ieftin... afară. Azi m-aș întoarce în România, mi-a spus, dacă aș mai avea unde.

După 2002, când au plecat românii la muncă în Europa, fețele subțiri din presă luau în râs așa-numiții căpșunari. Poate necazurile i-au învățat pe aceștia să fie mai prudenți ca orășenii. Milioanele Diasporei nu sunt doar ingineri, arhitecți sau medici, ci mai mult instalatori, lucrători agricoli, badante, cameriste ori hamali pe șantier. „Ziariștii” de la Certeze, țăranii care au vândut ziare la metroul din Paris în primii ani de după revoluție, au trimis toți banii acasă și au ridicat vile uriașe în comuna lor din Maramureș. Casele bătrânești din Câmpia Română și din Moldova nu sunt abandonate ci renovate cu banii „căpșunarilor”. Primul român care a câștigat la Loteria din Spania, acum vreo 15 ani, și-a făcut imediat casă la el, în Jurilovca.

Sigur, după ce vezi cum arată o stradă, o școală și un spital ca în Occident, după ce vezi cum te servește o administrație publică funcțională, nu-ți vine să te întorci la cozile de la ghișee, la gropile din asfalt sau să-ți duci copilul la un liceu cu WC-ul în curte.

Totuși, cred că greșesc cei care pleacă și se uită doar înainte. Dacă se strică treaba în Spania sau Italia, își spun: plecăm în Anglia! După Brexit, ne rămân țările din Nord. Ce te faci că Suedia tocmai a virat și ea spre naționalism, la alegerile de săptămâna trecută?

Suedia, care acum două decenii se ruga de africani să îi rezolve problema demografică. De Olanda lui Rutte, ce să mai vorbim. Când treaba o fac roboții și firmele din India, primii scoși din schemă sunt ultimii veniți. Chiar și la muncile de jos vor apărea probleme, odată ce crește concurența, iar cu banii dați azi unui român, patronul italian va plăti mâine doi nigerieni.

Fără discuție, neurochirurgii, olimpicii de la matematică sau chimie, arhitecții de geniu vor găsi afară o viață mai bună fără să aștepte zeci de ani schimbarea în România. Restul, până la patru milioane, ar fi bine să se gândească de două ori înainte să-și vândă casa din țară, pentru o chirie ca afară.

Sursa: dcnews.ro