Comuniştii şi buhaiul satului

Trustia, elegii politikoase

L-am auzit zilele trecute pe fostul secretar general al comuniştilor moldoveni, Iurie Muntean, lăudându-se că este comunist de generaţia a treia şi are de gând să rămână comunist până la adânci bătrâneţi, până membrii PCRM vor dispărea de pe planeta Moldova ca dinozaurii. Consecvenţa sa îmi aminteşte de consecvenţa buhaiului reciclabil, biodegradabil, adică environment friendly, din satele spicherilor moldoveni. Căci nu e de laudă să spui că ai păşit pe urmele tatălui care, la rândul său, a păşit pe urmele bunicului, dacă urmele sunt de hemoglobină, leucocite şi colesterol rău. Dacă nu a prins la minte tatăl proletar, alimentat cu mămăligă rece şi ceapă fierbinte, era musai să se deştepte fiul hrănit cu macaroane sau măcar nepotul amator de crenvurşti şi bere. Acum toată nădejdea e în strănepotul consumator de hamburgeri sau suşi, o nădejde nu prea mare de fapt, căci surceaua nu sare departe de trunchi. Că va fi Muntean ultimul, că va fi penultimul dinozaur comunist, nu mai contează, atâta timp cât buhaiul satului are ce paşte pe toloacă şi patria durează.

Al vostru ciclotim, hectograf, cuticul, Ion Buraga