CENTENAR // Ce s-a întâmplat mai exact la 1 decembrie 1918? MĂRTURIA poetului Lucian Blaga

Cunoscutul poet a fost prezent la festivitățile organizate cu prilejul zilei de 1 decembrie 1918 și a relatat cele întâmplate.

Documentele și imaginile din acea perioadă descriu cât se poate de clar acest eveniment. Dezideratul unirii avea o istorie îndelungată, românii putând profita, în acel moment, de contextul politic internațional, care favoriza concretizarea năzuințelor lor.

Pentru început, a fost aleasă locația, orașul Alba Iulia, fostă reședință a principilor Transilvaniei și reședință a conducătorului unirii de la 1599, Mihai Viteazul. Stabilirea capitalei cunoscutului domnitor în acest loc, dar și evenimentul care a marcat apogeul Răscoalei lui Horia, Cloșca și Crișan, în 1784, i-a determinat pe organizatorii evenimentului de la 1 decembrie 1918 să aleagă Alba Iulia ca locație pentru desfășurarea Adunării.

Atmosfera acelei zile a fost una de sărbătoare. Au fost prezenți 1228 de delegați oficiali, din toate cele 27 de comitate românești, precum și alte personalități ale mediului politic, cultural și religios românesc și nu numai. Majoritatea celor care asistau la înfăptuirea actului istoric era constituită, însă, din oameni simpli, aproximativ 100.000 la număr.

Relatările participanților atestă prezența grupurilor imense de oameni care se îndreptau în acele zile spre Alba Iulia. Sute de steaguri tricolore puteau fi văzute în acele zile. Cu toții se îndreptau spre Câmpul lui Horea. Aici, oamenii politici Ștefan Cicio Pop, Vasile Goldiș și Iuliu Maniu vorbeau despre necesitatea unirii provinciilor românești și posibilitatea ca aceasta să fie transpusă în realitate, prin votul cetățenilor. Punctul culminant al evenimentului de la 1 decembrie 1918 l-a constituit momentul în care episcopul greco-catolic Iuliu Hossu a citit Rezoluția Unirii, actul care, practic, consfințea realizarea vechiului deziderat al poporului român.

Printre participanții la Adunare s-a numărat și poetul Lucian Blaga, ale cărui mărturii au supraviețuit timpului. Iată ce ne povestește acesta:

„Era o dimineață rece, de iarnă. Pe o parte a șoselei se duceau spre Alba Iulia, scârțâind prin făgașele zăpezii, căruțele românești. Buchete de chiote și bucurie, alcătuind un singur tir, iar pe cealaltă parte se retrăgea în aceeași direcție, armata germană ce venea din România, tun după tun, ca niște pumni strânși ai tăcerii. La Alba Iulia, nu mi-am putut face loc în sala Adunării. Aveam în schimb avantajul de a putea colinda din loc în loc, toată ziua, pe câmpul unde se aduna poporul. Era o roire de necrezut. Pe câmp se înălțau, ici-colo, tribunele de unde oratorii vorbeau nației. Pe vremea aceea nu erau microfoane, încât oratorii, cu glas prea mic pentru atâta lume, treceau de la o tribună la alta. În ziua aceea am cunoscut ce înseamnă entuziasmul național, sincer, spontan, irezistibil, organic, masiv, al oratorilor de la tribună”.

Sursa: descopera.ro