Cele șapte MINUNI ale primarilor: Un stejar în mijlocul terenului de fotbal, pistă de biciclete care trece prin bar...

gandul.info

La finalul a patru ani în care primarii au avut timp să facă în localităţile lor tot ce le-a trecut prin cap, cu mai puţin de o lună până la alegerile locale din România, edilii îşi fac calculele şi aruncă în vâltoarea electorală noi promisiuni. Unii alegători, însă, fac bilanţul realizărilor şi nereuşitelor, analizează ce-au primit din toate câte-au făgăduit primarii şi, mai ales, pe ce s-au dus în tot acest timp banii publici.

Iar de multe ori răspunsul este acelaşi: pe tot felul de proiecte ridicole fără vreo utilitate evidentă sau, oricum, atât de prost realizate încât au reuşit performanţa de a duce în derizoriu şi unicul scop pentru care ar fi fost gândite iniţial. De la pista de biciclete care trece prin mijlocul unui bar, până la terenul de fotbal care are la centru un stejar secular, Gândul vă prezintă lista celor „7 minuni” ale primarilor, unele dintre cele mai stupide lucrări realizate în România în ultimii ani.

1. Cea mai lungă pistă de biciclete din România trece printr-un bar şi se termină cu… o amendă

Cea mai lungă pistă de biciclete din România se află în judeţul Timiş şi poate concura şi pentru titlul de cea mai ciudată din ţară. Traseul de 47 de kilometri începe la Uzina de Apă din Timişoara, trece printr-un bar, se continuă cu o serie de şerpuiri şi se termină la graniţa cu Serbia, unde pe biciclişti îi aşteaptă poliţiştii de frontieră cu marele premiu: o amendă cuprinsă între 100 şi 1.000 de lei sau dosar penal.

În 2013, printr-un proiect pe fonduri europene, Primăria Timişoara a început reabilitarea malurilor Begăi şi a inclus în lucrări şi realizarea unei piste de biciclete pe ambele maluri ale râului. Problema a venit, însă, în momentul în care autorităţile locale şi-au dat seama că nu pot înlătura unele localuri care au primit autorizaţie de funcţionare pe malul canalului.

Astfel, imediat ce trec pe sub un pod din centrul oraşului, bicicliştii se trezesc pe o terasă, flancaţi de mese, chelneri şi clienţi. Ulterior, pista devine atât de îngustă încât pe margini, pentru ca bicicliştii să nu se trezească în apă, au fost montaţi parapeţi de beton înalţi cât un om.

Totuşi, Consiliul Judeţean Timiş a decis să continue pista din Timişoara până la graniţa cu Serbia. Lucrările au costat 2,7 milioane de euro, iar, teoretic, ar fi trebuit să fie duse mai departe şi pe teritoriul Serbiei, până la Zrenjanin. Din lipsa fondurilor, însă, sârbii au construit doar şapte kilometri de pistă. Aşa se face că ea se termină în câmp, pe graniţa cu Serbia. Iar de aici apar şi problemele.

Autorităţile nu au prevăzut şi un punct de trecere a frontierei, iar asta înseamnă că bicicliştii care ajung la capătul pistei româneşti şi intră pe fâşia verde se pot alege oricând cu o amendă de toată frumuseţea, cuprinsă între 100 şi 1.000 de lei sau chiar cu dosar penal, fiind suspecţi că vor să intre în Serbia printr-o zonă neautorizată.

În ciuda numeroaselor reclamaţii, fiind vorba de proiecte europene, autorităţile locale şi judeţene nu pot interveni pentru remedierea problemelor semnalate de ciclişti cel puţin cinci ani după inaugurarea lor. Astfel, cea mai lungă pistă de biciclete din România va rămâne, cel puţin pentru câţiva ani, şi una dintre cele mai ciudate.

2. Trotuar pe câmp într-o comună din Gorj. Primarul mai vrea pârtie de schi şi aeroport

Înainte de scrutinul local din anul 2012, în comuna Bengeşti-Ciocadia, din judeţul Gorj, autorităţile se mândreau cu un trotuar construit pe câmp, lângă lanurile de porumb, în zona drumului naţional. Lucrarea plătită de cei de la Drumuri din fonduri europene, care ar fi trebuit să aibă doi kilometri lungime, nu a fost încă finalizată, dar primarul Victor Geogia nu a renunţat la proiect şi susţine că şi-ar dori un astfel de trotuar pentru că el este util în localitate.

„Ce contează că e câmp? Străinii ne dau bani ca să facem drumuri în pădure, dar pe marginea unui drum naţional? Din păcate nu e terminat trotuarul şi nu pot să termin eu lucrările, pe proprietatea Drumurilor Naţionale. Eu aş vrea să fac un trotuar de la Bengeşti până la ieşire, spre Câmpu Mare, însă nu pot. (…) E construit de pe vremea când era Udrea ministru, dar este bun. În zonă este circulaţie foarte mare. Păcat că nu s-a terminat şi nu a fost făcut cum trebuie.(…) Nouă ne părea bine. Făceau un lucru extraordinar, dacă se termina. Mă întreabă şi pe mine oamenii când se termină, dar nu pot să fac nimic eu”, a declarat edilul Victor Geogia.

Şi nu se opreşte aici. Anul acesta, Geogia candidează pentru încă un mandat, după 12 ani în care a condus Primăria Bengeşti-Ciocadia şi, în campanie, edilul le promite localnicilor pârtie de schi şi chiar un aeroport.

„Eu aş avea multe idei. Aş vrea să fac, de exemplu, o pârtie de schi şi un aeroport aş vrea, dar depinde de finanţare. O pârtie de schi ar prinde rău la Bengeşti? Lumea de ce să se distreze la Rânca? Şi la Bengeşti se poate. Ce ar fi rău? Tineretul de ce să nu vrea o pârtie de schi, dar în primul rând e terenul. Trebuie să ai teren, aceasta e prima condiţie. Primăria deţine izlazuri”, a mai spus Victor Geogia.

Până la schiuri şi avioane, sătenii au găsit rapid utilitatea trotuarului din câmp: oamenii merg cu animalele pe alee pentru a ajunge la terenurile lor.

3. Primarul căruia „i-au ieşit” toate sărbătorile în campania electorală. Pe „date statistice”

O mare „înfăptuire”, aşa cum îi place să spună, a primarului Nicolae Robu din Timişoara este strâns legată de campania electorală. Mai exact, în 2016, primarului i-au ieşit toate sărbătorile şi evenimentele finanţate din bani publici chiar în preajma alegerilor locale. Într-un singur weekend s-au celebrat la Timişoara Zilele Cartierului Cetate, Festivalul Timfloralis şi Ziua Tinerilor, instituită recent de primarul Nicolae Robu alături de Ziua Majoratului, Ziua Studenţilor şi Ziua Vârstnicilor.

Primarul Nicolae Robu spune, însă, că anul electoral nu are nicio legătură cu modificarea calendarului cultural din oraş şi că, după ce a consultat „date statistice”, s-a întâmplat ca toate sărbătorile să-i iasă chiar în campanie. Publicul acestor spectacole este format mai ales din studenţi, spune Robu, iar aceştia pleacă în vacanţă pe perioada verii, deci nu există „o marjă foarte largă de timp în care se potriveşte să programăm astfel de evenimente”.

Dacă în anii anteriori evenimentele culturale organizate la Timişoara în timpul verii se întindeau din luna mai şi până în septembrie, în anul electoral 2016, calendarul s-a modificat radical, foarte multe dintre spectacole fiind aglomerate în perioada din preajma alegerilor locale.

În plus, şi un festival de rock consacrat la nivel naţional şi-a modificat data, fiind mutat pe 13 mai, adică la o săptămână după startul campaniei. Întrebat despre aceste schimbări neaşteptate, actualul primar Nicolae Robu care va candida în vară pentru un nou mandat, a declarat că „nu acum s-a stabilit” şi că s-a bazat pe „date statistice”.

„Evident că te bazezi pe datele statistice. (…) Să nu uităm că în Timişoara avem peste 50.000 de studenţi dintre care peste 60% sunt din afara Timişoarei. Nu am date la zi în această privinţă, dar aşa stau datele de obicei. Dacă punem în mijlocul verii când lumea e în concediu când studenţii sunt plecaţi din Timişoara nu am făcut nimic. Aceste evenimente trebuie planificate ca studenţii să se bucure de ele la fel şi cetăţenii Timişoarei fiind aici. Drept urmare, nu avem o marjă foarte largă de timp în care se potriveşte să programăm astfel de evenimente”, a motivat primarul.

4. Stejarul din mijlocul terenului de fotbal

80.000 de lei. Atât a investit primăria din Tonciu, un sat din Mureş, într-un teren de fotbal care a fost construit în jurul unui stejar bătrân. Motivul? Localnicii au insistat să nu fie tăiat copacul despre care spun că este secular. Pentru binele lor, cei care iubesc acest sport s-au obişnuit să ocolească stejarul înalt de peste 20 de metri. Altfel şi-au făcut regulile proprii de joc. Ori de câte ori copacul este lovit de minge se consideră „out”.