Ce trebuie să ştii despre CREIERUL adolescenţilor

sursa: sfatulparintilor.ro

Adolescenţa nu este o perioadă foarte uşoară, tranziţia spre maturitate fiind intensă. Iată ce ar trebui să ştie părinţii despre creierul adolescenţilor.

Emoţii intense

Pubertatea aduce cu sine o serie de modificări în sistemul limbic, iar acest lucru înseamnă o perioadă critică în formarea emoţiilor şi a amintirilor. Amigdala, parte a sistemului limbic, este ţinută în priză şi suprasolicitată de modificările hormonale.

Copilul experimentează noi senzaţii de furie, ură, agresiune, excitare şi atracţie sexuală. În acelaşi timp, cortexul prefrontal este în dezvoltare, ceea ce înseamnă că, pe de altă parte, vor exista momente în care acesta va prelua controlul: copilul va fi raţional, îşi va putea controla impulsurile. De aceea adolescenţii mai mari sunt mai echilibraţi. Până atunci însă, părinţii trebuie să fie răbdători şi înţelegători.

Cercul de prieteni

Pe măsură ce copiii încep să stăpânească gândirea abstractă, creşte anxietatea socială. Cum arăt eu în ochii celorlalţi? este întrebarea majoră. De aici rezultă dorinţa de a fi „cool”, de a fi în centrul atenţiei, de a fi plăcut de către ceilalţi, uneori cu orice preţ.

Studiile arată că adolescenţii au un comportament mai riscant atunci când alţi adolescenți sunt prin preajmă decât atunci când sunt singuri. Totuşi, cercul de prieteni are beneficiile lui: copiii învaţă să negocieze, să facă planuri, să comunice, să facă compromisuri. Abilităţi care le vor prinde foarte bine în viaţa de adult.

Măsurarea riscului

„Acceleraţia” în creier apare mai devreme decât „frânele”. Mai exact, întâi se dezvoltă sistemul limbic, care intensifică emoţiile, şi apoi cortexul prefrontal care domoleşte impulsurile. Mai mult, pentru a simţi frică, adolescenţii au nevoie de o cantitate mai mare de risc decât adulţii. De aceea au tendinţa de a avea un comportament riscant (droguri, bătăi etc.). După 17 ani, însă, începe să preia controlul cortextul prefrontal, iar situaţia se calmează încet-încet. Ca părinte, însă, în acest timp, trebuie să fii alături de copilul tău. El este extrem de vulnerabil acum, de aceea are nevoie de limite, aşa cum are nevoie şi copilul mic.

Somn din plin

Adolescenţii au nevoie de 9-10 ore de somn pe zi, deşi mulţi dintre ei nu respectă această regulă. Lipsa somnului exacerbează schimbările stării de spirit şi înrăutăţeşte crizele de nervi. Mai mult, afectează abilitatea de a lua corect deciziile. Un somn bun ajută creierul să se reorganizeze.

Sunt centrul universului, iar universul nu este suficient de bun

Schimbările de la nivelul sistemului limbic îi fac pe adolescenţi să creadă că toată lumea este cu ochii pe ei. Această situaţie îşi are apogeul în jurul vârstei de 15 ani. Este pentru prima dată când copiii se văd în mijlocul lumii, o lume care există dincolo de familie, prieteni şi şcoală. Această lume se deschide în faţa lor. Apar întrebări de genul: Ce fel de persoană vreau să fiu? În ce loc vreau să fiu? Până când creierul lor le va da voie să vadă şi nuanţe de gri, copiii vor vedea totul în alb şi negru. Fiecare situaţie va fi tranşată „ori – ori”. Aici intervine rolul părinţilor, care trebuie să-i ghideze în a explora aceste întrebări şi a găsi răspunsuri.

Dar răspunsurile să fie ale copiilor şi nu ale părinţilor.

sursa: sfatulparintilor.ro