Câte salarii îi trebuie unei familii din Moldova ca să-și cumpere o locuință: raportul care arată cât de (ne)accesibile au devenit casele în lume

Un raport recent privind locuințele arată diferențe majore între prețurile caselor și veniturile populației în peste 180 de țări ale lumii. Pornind de la datele din UN Habitat World Cities Report 2026, au fost comparate prețurile mediane ale locuințelor cu veniturile anuale ale gospodăriilor, pentru a evidenția unde cumpărarea unei case este relativ accesibilă și unde rămâne, dimpotrivă, extrem de dificilă.

Indicatorul folosit este raportul preț-locuință / venit, care arată de câți ani de venit mediu al unei gospodării este nevoie pentru a egala prețul median al unei locuințe. Un raport mai mic înseamnă o locuință mai accesibilă. Totuși, acest indicator nu ia în calcul ratele dobânzilor la credite ipotecare sau alte costuri asociate deținerii unei locuințe.

La nivel global, raportul variază între 3,0 în cele mai accesibile piețe și 86,7 în cele mai puțin accesibile. Media mondială este de 11,2. Locuințele au devenit un subiect economic central în multe state, însă legătura dintre prețurile caselor și veniturile locale diferă mult de la o țară la alta. Nu contează doar nivelul general de avuție al unei economii, ci cât de strâns urmează prețurile locuințelor dinamica veniturilor populației.

Printre cele mai accesibile piețe se numără Arabia Saudită și Emiratele Arabe Unite, ambele cu un raport de 3,0, cel mai scăzut din întregul set de date. Aici, veniturile relativ ridicate și programele guvernamentale de sprijin pentru locuințe reușesc să mențină proprietatea asupra unei case la îndemâna multor cetățeni. Pe locul al treilea se află Africa de Sud (3,4), urmată de Coreea de Nord (3,5) și Oman (3,6). În primele zece intră și Nauru (4,0), SUA (4,5), Tuvalu (5,0) și mai multe state insulare sau economii mici unde prețurile încă nu au devansat drastic veniturile.

Statele Unite se situează pe locul al șaptelea în lume, cu un raport de 4,5, ceea ce plasează această țară înaintea multor alte economii avansate, inclusiv Canada (9,4), Australia (7,5) și Regatul Unit (8,3). Deși în ultimii ani dobânzile la creditele ipotecare au crescut, iar oferta de locuințe a devenit tot mai limitată, din perspectiva raportului dintre prețul caselor și veniturile gospodăriilor, SUA rămân relativ bine poziționate la nivel internațional.

În continuarea clasamentului, numeroase țări mici sau insulare, dar și unele state europene, prezintă rapoarte moderate: Belgia are 6,5, Danemarca 6,6, Cipru 6,8, Islanda 7,0, Irlanda 7,3, Spania 7,8, Finlanda 7,8. Regatul Unit se află la 8,3, în timp ce Mexic și Zambia sunt la 8,4. Canada se plasează la 9,4, Italia și Elveția la 9,7, iar Suedia la 9,9, ceea ce indică presiuni de accesibilitate în creștere chiar și în economiile bine dezvoltate.

La mijlocul clasamentului apar țări cu rapoarte apropiate de media mondială. România are un raport de 10,9, la fel ca Kazahstan, în timp ce Angola este la 11,2. Bosnia și Herțegovina înregistrează 11,4, iar Grecia, Luxemburg și Kuweit se opresc la 11,5. Estonia și Franța sunt la 11,8. Tunisia și Guatemala la 11,9, iar Egipt la 12,0.

Republica Moldova se află la nivelul de 12,1, la fel ca Malta și Slovenia, în timp ce Ucraina înregistrează 12,2. Alte state europene precum Portugalia (12,6), Lituania (12,7), Muntenegru (13,1), Slovacia (13,2), Croația (13,2), Polonia (13,3) sau Macedonia de Nord (13,3) indică și ele un efort tot mai mare pentru achiziția unei locuințe. Ungaria, cu un raport de 14,6, și Cehia, cu 14,9, arată o deteriorare mai accentuată a accesibilității.

În partea superioară a clasamentului, unde cumpărarea unei case devine realmente dificilă, se disting mai ales țări din Asia și America Latină. Siria are cel mai ridicat raport din lume, 86,7, ceea ce sugerează un decalaj uriaș între prețurile proprietăților și veniturile gospodăriilor. Este urmată de Sri Lanka (40,8) și China (34,6). Coreea de Sud, Thailanda, Vietnam și Filipine se numără, de asemenea, printre cele mai puțin accesibile piețe imobiliare, cu rapoarte ce depășesc cu mult media globală.

În China, chiar dacă piața imobiliară s-a răcit în ultimii ani, prețurile locuințelor rămân ridicate comparativ cu veniturile gospodăriilor. Această situație este rezultatul a decenii de creștere rapidă a prețurilor, impulsionată de urbanizare accelerată și cerere puternică din partea investitorilor. Fenomenul arată cât de greu poate fi inversată o tendință odată ce locuințele devin, în principal, active de investiții și mai puțin bunuri de consum necesare.

Mai multe țări europene prezintă, de asemenea, rapoarte relativ ridicate față de Statele Unite. Portugalia (12,6), Franța (11,8), Luxemburg (11,5) și Germania (10,7) se află semnificativ peste nivelul SUA (4,5). Acest lucru reflectă presiuni crescute asupra accesibilității locuințelor în numeroase economii avansate, în pofida veniturilor medii mai mari și a unor piețe ale muncii, de regulă, mai stabile.

Datele sugerează că accesibilitatea locuințelor depinde mai puțin de bogăția generală a unei țări și mult mai mult de modul în care prețurile la case evoluează față de veniturile locale. Chiar și economiile prospere pot deveni locuri dificile pentru achiziția unei locuințe atunci când prețurile cresc mai repede decât salariile. În același timp, unele piețe emergente rămân comparativ mai accesibile, deși veniturile sunt mult mai scăzute.

La nivel global, se estimează că aproximativ trei miliarde de oameni sunt în continuare slab deserviți de piața imobiliară, pe măsură ce prețurile locuințelor continuă să depășească creșterea veniturilor în numeroase state. Acest decalaj subliniază provocarea structurală a asigurării unei locuințe decente și accesibile pentru majoritatea populației lumii și arată că problema nu mai este una izolată, ci o chestiune economică globală de prim-plan.