Cancerul căilor biliare, inamicul tăcut: îngălbenirea ochilor și durerile persistente, primele semne care impun ecografie și RMN cu contrast, explică dr. Ionuț Duduș

Cancerul căilor biliare poate evolua mult timp fără simptome evidente în fazele incipiente, motiv pentru care boala este adesea depistată târziu. Iată la ce semne trebuie să fii atent pentru a ajunge mai repede la medic.

Dr. Ionuț Duduș, medic primar chirurgie generala la Spitalul Clinic Sanador, a explicat că îngălbenirea sclerelor și durerile persistente pot fi semnale de alarmă importante, care impun efectuarea unor investigații suplimentare și un consult de specialitate.

„Litiaza biliară e zgomotoasă. Cancerul, însă, poate acționa mai tăcut. Care ar fi semnele de alarmă care ar putea trimite pacientul la medic într-un stadiu incipient, când poate sunt mai multe șanse, și ce tumori afectează căile biliare mai frecvent?”, a întrebat jurnalistul Val Vâlcu.

„Din păcate, cancerul este destul de tăcut ca și simptomatologie în perioadele incipiente. Asta pentru că nu ajunge să provoace simptomatologie. În cancerele de căi biliare, dacă ne referim strict la ele, cel mai important și primul simptom pe care îl are pacientul este îngălbenirea sclerelor, de obicei icterul mecanic, când pacientul se îngălbenește.

Asta se întâmplă pentru că obstacolul respectiv – fie că este de origine canceroasă, fie că este un calcul care este inclavat în căile biliare – blochează excreția bilei către intestinul subțire și provoacă această îngălbenire a sclerelor. Deci primul semn important, chiar fără durere, fără nimic altceva, este această îngălbenire a sclerelor.

Al doilea semn ar fi, într-adevăr, durerea. Durerea care ține de mult timp, fără să treacă sub nicio formă cu medicamentație sau cu ce facem noi de obicei când avem dureri, trebuie să ne aducă la doctor. Este posibil ca, pe lângă ideea aceasta că am putea avea o colecistită acută sau o altă problemă acută legată de căile biliare, să existe și un cancer adiacent. În această situație, este obligatoriu să facem investigații suplimentare”, a spus dr. Ionuț Duduș.

Dr. Ionuț Duduș a detaliat apoi investigațiile recomandate în cazul suspiciunii de afecțiuni ale căilor biliare și a subliniat că ecografia este primul pas în diagnostic, iar RMN-ul cu substanță de contrast hepatospecifică oferă cele mai exacte informații despre leziunile hepatice și biliare.

„Cea mai simplă investigație în acest tip de patologie este ecografia abdominală simplă. Un ecografist extrem de bun pe această parte hepatică poate să diagnosticheze niște lucruri extrem de complicate încă de la început. De aceea trebuie să știm unde să mergem și la cine să mergem când avem astfel de patologii. Deci ecografia ar fi prima.

Dacă la ecografie se ridică suspiciunea unei leziuni la căile biliare, în ficat și așa mai departe, care poate să facă stenoză pe căile biliare, următoarea investigație importantă este RMN-ul. Deci nu CT-ul, cum știam cu toții, când înainte toată lumea spunea de CT (computer tomograf).

Pe ficat, cel mai bun și cel mai fiabil este RMN-ul, care ne poate arăta unde se află leziunea, raportul cu căile biliare și alte detalii esențiale. Cel mai important lucru este ca acest RMN să se efectueze cu o substanță hepatospecifică, care se numește Primovist. El diagnostichează cu extrem de multă acuratețe leziunea, ce fel de leziune este și care este tratamentul următor”, a explicat dr. Ionuț Duduș.

Medicul a vorbit și despre depistarea cancerelor hepatice, arătând că ecografia poate identifica leziuni la nivelul ficatului, dar că sunt necesare investigații suplimentare, inclusiv markeri tumorali și, la nevoie, puncție‑biopsie hepatică.

„Cancerele hepatice sunt poate și mai greu de detectat într-un stadiu incipient. Ecografia făcută periodic ar putea să transmită un prim semnal de alarmă?”, a fost întrebarea adresată de jurnalistul Val Vâlcu.

„Da, ecografia diagnostichează un nodul la nivelul ficatului, iar noi, dacă nu știm de ce natură este el, trebuie coroborată întotdeauna cu mai multe investigații.

În primul rând, sunt markerii tumorali, teste care se iau din sânge. Sunt niște markeri specifici pentru astfel de tumori: alfa-fetoproteina, CA 19-9 și antigenul carcinoembrionar (CEA).

Dacă avem o leziune în ficat și acești markeri sunt normali, există șanse foarte mari ca tumora să fie de natură benignă. Atunci stăm mai liniștiți, o urmărim. Dacă și criteriile imagistice sunt de benignitate, soluția este să urmărim ecografic la șase luni, un an de zile, să vedem dacă a crescut nodulul și dacă acești markeri sunt în continuare normali.

Dacă măcar unul dintre acești markeri este modificat, de exemplu dacă alfa-fetoproteina este foarte mare, atunci ne indică către un hepatocarcinom. Dacă CA 19-9 este foarte crescut, înseamnă că ne indică faptul că ar fi un colangiocarcinom. Dar nu se poate pune un diagnostic perfect doar pe aceste două informații și, în aceste condiții, trebuie să facem o puncție-biopsie hepatică, ca să ne asigurăm că ceea ce este acolo este un anumit tip de tumoră”, a spus dr. Ionuț Duduș.