BOOKFEST 2023 // Veronica D. Niculescu, scriitoare: „Vin pentru prima dată la Chișinău, sunt fericită să ajung la Bookfest. În grădina părinților mei e amestecat un strop de pământ din Basarabia”

INTERVIU // „Atunci când sora mea a ajuns pentru prima oară la Chișinău, tata i-a cerut să-i aducă un pic de pământ de acolo. A spus că, dacă el nu poate ajunge în Basarabia, să-i aducă ea un pic de Basarabia aici. Să facă el o mică unire simbolică. Așa se face că acum, în grădina părinților mei din Timișoara, e amestecat și un strop de pământ de la Chișinău”

Irina Nechit: Dragă Veronica D. Niculescu, de câte ori ați fost la Chișinău?

Veronica D. Niculescu: Până acum, niciodată. Deși au mai fost încercări și invitații și mi-am dorit mult, nu am reușit. Sunt fericită să pot ajunge acum, grație Târgului de carte Bookfest (30 august - 3 septembrie, n.r.).

Vin cu multă bucurie atât la întâlnirea cu cititorii și prietenii, cât și la lumea plină de farmec de acolo, despre care știu doar din cărți, din fotografii.

Ce știți încă din copilărie, din familie despre Basarabia?

Din copilărie, cu sinceritate, nu foarte multe. Abia la școală am început să aflu și pe măsură ce am crescut... În complicații ani de comunism în care am copilărit, nu-mi amintesc să se fi discutat în casa noastră despre Basarabia, deși erau multe discuții legate de istorie.

Tatăl meu este român, iar mama nemțoaică. Întreaga ei familie a emigrat în Germania, pe atunci RFG, iar atenția alor mei era îndreptată mai mult într-acolo („Ce facem, încercăm și noi să plecăm?”). Părinții mei, după ce s-au căsătorit, au lăsat în urmă locul unde stătuseră până atunci, adică Timișoara, și s-au mutat la Pitești, unde primise tata post. Au fost niște dezrădăcinați, și-au construit o viață nouă în sud, în Muntenia, pentru mine și sora mea.

Privirea lor era mai mereu îndreptată spre vest, spre locul pe care-l părăsiseră; însă tata era pasionat de istorie și drept.

Am aflat abia anul trecut, când el a murit, că a avut o dorință arzătoare: atunci când sora mea a ajuns pentru prima oară la Chișinău, el i-a cerut să-i aducă un pic de pământ de acolo. A spus că, dacă el nu poate ajunge în Basarabia, să-i aducă ea un pic de Basarabia aici. Să facă el o mică unire simbolică. Așa se face că acum, în grădina părinților mei din Timișoara (au revenit acolo la pensie), e amestecat și un strop de pământ de la Chișinău.

M-a mișcat această poveste, pe care eu n-am știut-o până în ziua înmormântării lui.

În ce zile veți fi prezentă la Salonul Internațional de Carte Bookfest Chișinău? La ce evenimente veți participa?

Voi fi la Bookfest de vineri până duminică, iar evenimentul la care voi participa va avea loc sâmbătă, de la ora 12.45. Va fi o întâlnire cu publicul prilejuită de cea mai nouă carte a mea, volumul de povestiri „Quilt”, apărut anul acesta la Editura Polirom.

Îi voi avea alături pe Maria Pilchin și Radu Vancu, iar moderatoare va fi Oana Boca Stănescu. Evenimentul este organizat în parteneriat cu Centrul Național al Cărții, Institutul Cultural Român, iar pentru asta mulțumesc. Este prima mea ieșire din România organizată de ICR.

Ce cărți semnate de dvs. vor fi pe standurile Salonului de Carte Bookfest Chișinău 2023?

Va fi cu siguranță „Quilt”, în jurul căreia vom purta discuția de sâmbătă, dar vor fi și celelalte cărți publicate în ultimii ani la Polirom, cum ar fi romanul „Toți copiii librăresei”, „Simfonia animalieră” sau biografia romanțată „Luchian. Ochii, sufletul, mâna”.

Sper ca aceste cărți, atât de diferite între ele, să-și găsească cititorii potriviți acolo, la Chișinău. Probabil că vor fi la târg și cărțile mele pentru copii, cele două romane avându-l ca personaj principal pe condorul Isidor, „O vară cu Isidor” și „Iarna lui Isidor”. Acest condor, îndrăgit de mii de copii din România, abia așteaptă să ajungă și la micuții de acolo!

CITIȚI și „Bookfest” sărbătorește cartea ROMÂNEASCĂ la Chișinău. Cea de-a VI-a ediție a Salonului Internațional de Carte, desfășurată sub înaltul PATRONAJ al președinților Klaus Iohannis și Maia Sandu, va avea loc în perioada 30 august - 3 septembrie

În discuția cu cititorii, ce doriți să le comunicați în primul rând? Care sunt cele mai frecvente întrebări care vi se pun la astfel de întâlniri?

Noi vom avea sâmbătă o discuție pornind de la imaginație („Literatura este tărâmul imaginației”, e tema întâlnirii) și de la ultimul volum de povestiri – sunt povestiri scrise de-a lungul a șapte ani, și cu oameni, și cu animale, și despre cupluri în care nu se mai comunică bine, și despre frumusețea naturii din oraș, și despre greutățile din pandemie, dar cine știe unde ne va purta totul? Iar dacă vor fi întrebări din public, cu atât mai bine, fiindcă prefer întâlnirile interactive.

Au fost ani în care cel mai frecvent eram întrebată cum se împacă scriitoarea și traducătoarea din mine! Zâmbesc amintindu-mi, fiindcă ajunsesem foarte agasată de întrebarea asta repetitivă. Apoi a venit o perioadă în care mult prea multă lume mă întreba de Isidor și de cărțile pentru copii, asta fiindcă romanul cu condorul se vinde foarte bine. Din nou, ajunsesem să fiu agasată…

Dar să știți că la întâlnirile cu copii ai parte de multe bucurii și surprize. Ei pun de cele mai multe ori întrebări legate strict de poveste, îți arată că au citit atent, cu plăcere și sunt interesați de personaje, de posibile fire, de mecanismele imaginației. Sunt absolut minunați! Și uneori, din senin, așa cum mi s-a întâmplat în vara asta, un băiețel te întreabă: „Care e părerea dumneavoastră despre macaci?”. Cu toată seriozitatea! Și-atunci, cu toată seriozitatea, răspunzi.

Foarte aproape de R. Moldova e război. Nu vă temeți să veniți încoace?

Nu. Cuvântul „frică” nu trebuie nici gândit, nici rostit.

Și-apoi, eu vin din România, de la București, nu din vreo țară mai îndepărtată, din Occident sau de pe vreun alt continent.

Ce rol are literatura azi în lume?

Același dintotdeauna. Nu mă voi lansa în lungi demonstrații, voi rămâne la ceea ce spune un personaj de-al lui Nabokov, o replică esențială la care țin foarte mult și-n care cred că ne regăsim mulți dintre noi, cititorii: „Literatura e Dragoste”.

Vă mulțumim pentru interviu!

Veronica D. Niculescu (n. 1968) este scriitoare și traducătoare.

A publicat: Adeb, povestiri (Limes, 2004, Liternet, 2005); Orchestra portocalie, povestiri (Cartea Românească, 2008); Basmul Prințesei Repede-Repede, în colaborare cu Emil Brumaru (Polirom, 2009); Roșu, roșu, catifea, povestiri (Casa de Pariuri Literare, 2012); Floribunda, povestiri alese (TipoMoldova, 2012); Simfonia animalieră (Casa de Pariuri Literare, 2014); Cad castane din castani, dialoguri, în colaborare cu Emil Brumaru (Polirom, 2014); Hibernalia (Casa de Pariuri Literare, 2016); Spre văi de jad și sălbăție, roman (Polirom, 2016); O vară cu Isidor, carte pentru copii (Polirom, 2017); Toți copiii librăresei, roman (Polirom, 2020); Luchian. Ochii, sufletul, mâna, biografie romanțată (Polirom, 2020); Iarna lui Isidor, carte pentru copii (Polirom, 2020); Simfonia animalieră (ediție definitivă, împreună cu Hibernalia) (Polirom, 2021); Pescărușul de la geam. Jurnalul unui cuib (Polirom, 2021); Grădina pământeană a Prințesei de Marți, carte pentru copii (Arthur, 2022). Cărțile sale au fost nominalizate la cele mai importante premii naționale și au primit Premiul pentru Debut al USR Sibiu (2005), Premiul revistei Tiuk! pentru proză scurtă (2013), Premiul „Cercul Literar de la Sibiu”, USR Sibiu (2015), Premiul „Cartea anului”, USR Sibiu (2017), Premiul pentru Proză, USR Sibiu (2021), Premiul Observator Lyceum în cadrul Premiilor Observator cultural (2021).

A tradus zeci de volume semnate de Vladimir Nabokov, Samuel Beckett, Lewis Carroll, Don DeLillo, Siri Hustvedt, Lydia Davis și alții. A primit Premiul „Antoaneta Ralian” pentru Traducere la Târgul de carte Gaudeamus 2016 și Premiul pentru Traducere la Gala Premiilor Observator cultural 2017.