BOGĂȚIILE R. Moldova // Șalaru: „Trebuie să protejăm patrimoniul natural”

Comunitatea internațională a marcat Ziua Mondială a Zonelor Umede la data de 2 februarie. Anul 2014 a fost declarat de către ONU ca fiind Anul Internaţional al Agriculturii de Familie, cu tema: „Zonele umede şi agricultura: Parteneri pentru dezvoltare”.

Ce bogății are R. Moldova, ne spune Gheorghe Șalaru, ministrul Mediului din R. Moldova, în interviul de mai jos.

Dle ministru, care este semnificația acestei zile? Există în R. Moldova zone umede de importanță internațională?

Pe 2 februarie 1971, în Iran (Ramsar), a fost semnată Convenţia asupra zonelor umede, de importanţă internaţională, în special ca habitat pentru păsările acvatice. Cunoscută sub denumirea de Convenţia RAMSAR, acest tratat internaţional are drept obiectiv major conservarea biodiversităţii şi a resurselor zonelor umede şi constituie un real instrument care promovează dezvoltarea durabilă pe planeta noastră, stabileşte cadrul acţiunilor naţionale şi al cooperării internaţionale pentru conservarea și utilizarea raţională a zonelor umede și a resurselor pe care acestea le oferă.

Implicarea Republicii Moldova în protecţia zonelor umede este reflectată prin desemnarea, până la această dată, a trei Zone Umede de Importanţă Internaţională, în special ca habitat pentru pasările acvatice. Convenţia a intrat în vigoare în anul 1975 şi, potrivit ultimelor date, semnatare ale Convenţiei sunt 168 de state cu 2 171 de zone umede ce ocupă o suprafaţă de 207,3 milioane de hectare. Din această listă fac parte și trei zone din Republica Moldova, care au fost incluse în listă la diferite timpuri, dată fiind importanţa lor internaţională din punct de vedere ecologic, botanic, zoologic, limnologic, hidrologic şi cu importanţă internaţională pentru păsările acvatice. Deci, în acest domeniu sunt incluse 94 705 ha din teritoriul Republicii Moldova. Ele fac parte din acele peste 157 de mii de hectare din ariile protejate de stat, care constituie 4,65 procente din teritoriul țării.

Republica Moldova a devenit membru al acestei Convenţii în iunie 2 000, atunci când zona „Lacurile Prutului de Jos” (19152,5 ha) a fost inclusă în Lista zonelor umede de importanţă internaţională. În această zonă sunt amplasate cele mai mari lacuri naturale din Moldova: Beleu şi Manta. A doua zonă umedă acceptată de Secretariatul Convenţiei este reprezentată de aria naturală „Nistrul Inferior”, care cuprinde sectorul de luncă a Nistrului de Jos dintre comunele Copanca şi Palanca. Suprafaţa zonei constituie cca 60 000 ha. În septembrie 2005, în Lista zonelor umede de importanţă internaţională a fost inclusă și zona „Unguri-Holoşniţa”. Ea ocupă 15 553 ha.

Obiectivul declarat al Convenției este de a conserva și proteja zonele umede, ca habitat al păsărilor acvatice, acestea fiind considerate importante resurse de valoare economică, naturală, ştiinţifică şi recreativă, a căror pierdere ar fi ireparabilă. De ce protecție și conservare?

Fiindcă există interdependenţa omului cu mediul înconjurător, iar funcţiile ecologice fundamentale ale zonelor umede sunt regulatoare ale regimului de apă, ca habitate pentru flora şi fauna caracteristică. Zonele umede constituie o resursă de mare valoare ecologică, economică, naturală, ştiinţifică şi recreativă, a căror dispariţie ar fi ireparabilă. Protecția și conservarea lor este iminentă pentru că au o serie de însușiri și procese care le conferă rolul de suport al vieții pe pământ: acvifere naturale; sursă de oxigen =„plămânii verzi” ai planetei; asigurarea calității apei din serviciile hidrologice, hidrofizice și hidrochimice.

La nivel global se estimează dispariția a circa 50% din zonele umede, în unele regiuni pierderile fiind de mai mult de 90%. Zonele umede au fost mult mai afectate de impactul antropic comparativ cu alte ecosisteme, până în anul 1970 suprafețe uriașe au fost desființate în toată lumea; au existat programe guvernamentale la nivel național pentru asanarea zonelor fiind prefăcute în terenuri agricole, mine de exploatare a unor resurse, construirea drumurilor de acces, aglomerări urbane etc.

Spuneați mai sus că implicarea Republicii Moldova în protecţia zonelor umede se reflectă prin desemnarea, până la această dată, a trei Zone Umede de Importanţă Internaţională, în special ca habitat pentru păsările acvatice. De ce acestea trei?

„Lacurile Prutului de Jos” (19152,5 ha), a fost prima zonă inclusă în Lista zonelor umede de importanţă internaţională. În această zonă sunt amplasate cele mai mari lacuri naturale din Moldova: Beleu şi Manta, în perimetrul cărora au fost înregistrate specii rare de floră remarcabilă, 39 de specii de mamifere, 203 specii de păsări, 5 specii de reptile, 9 amfibieni şi 41 de specii de peşti. Printre speciile rare de mamifere care se întâlnesc pe teritoriul dat, pot fi menţionate: vidra, pisica sălbatică, chiţcanul cu abdomen alb, hermelina, nurca europeană ş.a. Tot aici pot fi observate broasca ţestoasă de baltă, şarpele cu abdomen galben, tritonul crestat, buhaiul de baltă, broasca de câmp, pot fi întâlnite numeroase păsări rare, cum ar fi: egreta, lebăda, lopătarul, pelicanul, cormoranul-mic, călifarul-alb, pescăruşul-albăstriu ş.a.

A doua zonăumedă acceptată de Secretariatul Convenţiei este reprezentată de aria naturală „Nistrul Inferior”, care cuprinde sectorul de luncă a Nistrului de Jos dintre comunele Copanca şi Palanca.Recunoscută la 20.08.2003, este amplasată în partea de sud-est a Republicii Moldova și se întinde pe lunca fluviului cu o lăţime variabilă, într-o zonă de meandrare puternică şi pe terasele adiacente, cuprinde o parte din deltă, iar insula Turunciuc, deja după hotarul moldo-ucrainean, se mărgineşte cu limanul Nistrului. Suprafaţa zonei constituie cca 60 000 ha. Aici persistă o diversitate a condiţiilor naturale, legată de influenţa fluviului puternic meandrat şi de eterogenitatea teritoriului. Abundenţa specifică şi numerică a florei şi faunei este determinată de diversitatea excepţională de 20 tipuri de biotopuri acvatice, de păduri de luncă şi de colină, de stepă etc.

Lunca Talmaza reprezintă cel mai integru masiv de pădure pe Nistru, ce conţine multe obiective acvatice pe un teritoriu integru şi structural bogat pentru populaţia îndeosebi de abundentă a păsărilor. Alternarea terenurilor agricole cu cele naturale creează condiţii atât pentru construirea cuiburilor, cât şi pentru nutriţia tuturor grupurilor ecologice ale ornitofaunei – răpitorii de zi şi reprezentanţii complexului zonelor umede. Teritoriul este situat pe artera transfrontalieră nistreană de migraţie a păsărilor şi include un punct important de odihnă şi hrană, unicul de valoare reală după lacul de acumulare Dubăsari. Dintre mamifere aici pot fi întâlnite: vulpi, iepuri, cârtiţe, jderi de piatră, dihori, bursuci.

Din 244 de specii de plante superioare protejate în Moldova, 147 sunt prezente în flora Nistrului Inferior, iar 27 se întâlnesc numai aici. În zona „Nistrul Inferior” sunt mai multe rezervaţii. Pădurile de colină sunt protejate în rezervaţiile naturale Copanca (167 ha), Leuntea (30 ha). Lunca Talmaza include o rezervaţie de resurse de sol (200 ha), rezervaţiile naturale în luncă, pădurea Olăneşti (108 ha) şi Mlaştina Togai (50 ha) sunt amplasate în meandrele cursului principal, rezervaţia peisagistică „Pădurea turcească” (224 ha) ocupă două dintre meandrele braţului mort. Toate rezervaţiile menţionate sunt ocrotite de stat. În zona dată sunt cunoscute 40 de monumente arheologice de diferite culturi şi epoci, de exemplu, cimeriene, getice, sarmaţiene şi altele (nu toate sunt identificate).

În septembrie 2005, în Lista zonelor umede de importanţă internaţională a fost inclusă zona „Unguri-Holoşniţa”.Ea ocupă 15 553 ha şi cuprinde versanţi stâncoşi cu surpături, îndreptaţi spre fluviul Nistru, precum şi lunca îngustă de pe malul drept al acestuia. Sectorul este intersectat de 9 râuleţe, cel mai mare dintre care are lungimea de 7,6 km, tot aici sunt amplasate 9 lacuri.Cel mai mare masiv de pădure pe cumpăna apelor este amplasat în apropiere de s. Decebal, reprezentând hotarul unui teritoriu extins de câmpie, unde sunt amplasate în mare parte terenuri agricole, precum şi cea mai mare livadă din regiune. În această regiune pe Nistru sunt prezente 4 insuliţe mici. Această zonă este valoroasă şi din punct de vedere al patrimoniului cultural. Pe teritoriul dat există două mănăstiri: una destul de populară în apropiere de s. Calaraşovca şi una veche de o înaltă valoare culturală în apropiere de s. Rudi. Satul Pocrovca reprezintă o aşezare a adepţilor religiei de rit vechi cu un stil deosebit de viaţă. Pe lângă aceasta, pe teritoriul dat sunt multe locuri pitoreşti, se cunosc mai mult de 60 de monumente geologice, paleontologice şi arheologice, în special între satele Arioneşti, Pocrovca, Rudi, Tolocăneşti, Tătărăuca Veche şi Decebal şi în aval de s. Cremenciug.

Datorită caracterului eterogen al teritoriului aici sunt 205 specii de păsări, dintre care 113 clocitoare şi pentru 198 de specii zona serveşte drept popas în timpul migraţiilor sezoniere sau vizitărilor; se mai întâlnesc cca. 37 de specii de mamifere; 10 de reptile şi 11 de amfibieni. Unele specii de vertebrate precum şi de insecte (în total – 8 specii populează teritoriul dat permanent) sunt incluse în Lista Internaţională Roşie a Uniunii Internaţionale pentru Protecţia Naturii (IUCN), adică se află în pericol de dispariţie la nivel global. Foarte multe specii sunt incluse în Cărţile Roşii ale Moldovei şi Ucrainei şi se află în Lista speciilor strict protejate ale Convenţiei privind conservarea vieţii sălbatice şi a habitatelor naturale din Europa adoptată la Berna, Parte la care este şi Republica Moldova. Aici au fost identificate 49 de specii rare de plante, inclusiv 11 specii din Cartea Roşie a Moldovei. Teritoriul dat este deosebit de valoros pentru Moldova din punct de vedere al protecţiei ferigilor, ce se află în întreaga ţară în pericol de dispariţie.

Bazată pe creșterea așteptată a populației la nivel mondial în următorii 15 de ani, necesitatea de produse alimentare va crește cu 50% până în 2030. Și, deși protecția zonelor umede este oficial o prioritate, cum ne vom hrăni, dacă nu vom valorifica noi terenuri?

Pericolul de a fi drenate și desecate există. Măsurile de consolidare a activităților economice „impact asupra mediului” va duce la inițiative de a planta păduri în zone deschise, inclusiv zonele umede non-împădurite. Toate aceste evoluții vor duce la o presiune mai mare pentru utilizarea zonelor naturale rămase în scopuri agricole. Problemele enumerate mai sus sunt caracteristice și pentru țara noastră. Zonele umede sunt utilizate în scopuri economice, fiind transformate sau chiar complet distruse. Aceasta se datorează printre altele şi faptului că Moldova nu are experienţă suficientă în implementarea practică a prevederilor Convenţiei, are o economie instabilă, influenţată de o piaţă slab reglementată şi factorii externi, precum şi o situaţie socială instabilă. Toate acestea, în ansamblu, majorează impactul asupra mediului şi se răsfrânge asupra calităţii protecţiei acestuia, precum şi asupra protecţiei zonelor umede în particular. Astfel, sunt importante acţiunile de îmbunătăţire a politicii de management la toate nivelele, inclusiv conştientizarea valorii zonelor umede pentru mediu şi economia naţională, necesitatea utilizării durabile a acestora, cu evitarea prejudiciilor, precum şi valorificarea pe deplin a contribuţiei lor potenţiale pentru reducerea sărăciei.

Ceea ce v-am relatat cu ocazia Zilei Mondiale a Zonelor Umede reprezintă o bună oportunitate de evidențiere a beneficiilor pe care ecosistemele le pun în slujba societăţii umane, dar şi de conştientizare a rolului lor asupra viitorului societăţii civile. Trebuie să înţelegem că zonele umede joacă roluri cruciale în furnizarea de apă dulce, menţinerea unei biodiversităţi bogate, atenuarea efectelor schimbărilor climatice, realimentarea acviferelor subterane, controlul inundaţiilor, precum şi în asigurarea multor alte servicii în folosul societății.

Sper că cele expuse se încadrează în eforturile Ministerului Mediului direcționate spre stabilirea crezului și convingerii societății că obligația civică a fiecărui cetățean este de a ocroti patrimoniul natural al Republicii Moldova – cea mai mare bogăție comună pe care o avem și pe care trebuie să o transmitem intactă generațiilor care vor veni.

Vă mulțumim!