Aventurile EXTRAORDINARE ale unui londonez în R. Moldova

Mushood Sheikh e un tânăr de 29 de ani originar din Londra, Marea Britanie. După ce a vizitat trei continente: America, Asia și Europa, a decis să facă o oprire și în R. Moldova. Deja de nouă luni, el predă engleza într-o școală particulară de limbi străine din Chișinău. Noi l-am rugat pe Mushood să ne povestească despre țara noastră și felul în care a simțit-o, fără a lăuda vinul bun și femeile frumoase.

Moldovenii și „cea mai săracă țară din Europa”

„Primul lucru pe care l-am văzut, când am venit în R. Moldova, era un „Bentley”. Ce caută un „Bentley” în cea mai săracă țară din Europa?, m-am întrebat eu naiv. Dar când am mers cu trenul pe lângă satele de aici, am înțeles unde „trăiește” sărăcia. Înainte să vin, despre R. Moldova știam că aveți „O-Zone”. Cântecul ăla cu „Alo!” (aluzie la piesa „Dragostea din tei” – n. r.) a avut un mare succes în Anglia. Prima impresie era că moldovenii sunt foarte drăguți. Însă permanent mă întrebau de ce am decis să vin aici. Știți, e plăcut când oamenii au încredere în propria țară și nu consideră că un străin trebuie să aibă un motiv de viață și moarte ca să vină în ospeție. Prima săptămână în Chișinău a fost superbă. De fapt, mi-a plăcut atât de mult la voi, încât într-o dimineață, după o petrecere, am decis să-mi găsesc un job și să rămân pe ceva timp.

Moldovenii și distracția

E foarte bine să vii în R. Moldova ca turist. Vremea e plăcută, orașul e verde, parcurile sunt frumoase. Și ce petreceri am avut aici… Doamne, voi chiar știți să vă distrați! Pentru mine e un lucru bizar că pe an aveți doar 11 mii de turiști. Meritați mult mai mult. Mai ales dacă ați renunța la traseul tradițional Cricova-Mileștii Mici, sunt multe alte minunății de arătat oaspeților.

Dar viața și munca în R. Moldova sunt cu totul o altă istorie. Am înțeles că niciodată nu trebuie să judeci traiul într-o țară după felul în care te-ai simțit aici ca turist. Din cauza orarului meu de muncă, nici n-am ieșit din Chișinău să văd Moldova autentică. Ce să zic, nici măcar n-am timp să-mi cheltuiesc salariul.

Moldovenii și munca

În R. Moldova, conceptul de muncă eficientă e absolut străin. Moldovenii sunt impuși să lucreze până la os și ei acceptă asta. Nu pot găsi motivul. Am o cunoștință care ține un business aici. El spune că adoră locul ăsta. Mi-a zis că poți pune moldovenii la muncă oricât ai dori și ei nu se vor plânge. Și nu cred că e corect. E ceva la care te aștepți în vreun colț din Indonezia, dar nu în inima Chișinăului. Unii moldoveni mă privesc de sus, când le spun că munca nu e viața mea. Dar nu cred că trebuie să-mi fie rușine pentru faptul că am nevoie de timp liber. Mi se reproșa că cei din Vest sunt leneși. Dar, vă întreb eu, care dintre țări o duce mai bine: Marea Britanie sau R. Moldova?

Moldovenii și educația

În practica mea de profesor, am observat o chestie stranie. Unii studenți care nu treceau examenele, într-un oarecare mod reapăreau la orele mele. Odată, o fată s-a apropiat de mine și m-a rugat să o trec, fiindcă altfel va avea probleme. Eu știu că, dacă vrei să obții ceva, trebuie să lucrezi pentru asta, dar nu să cauți căi scurte cu bani, cumetri și ochi dulci. Am înțeles că aici poți fi corupt și să nu ascunzi asta. În Marea Britanie, dacă ai ajuns să iei mită, faci posibilul și imposibilul ca nimeni să nu știe. Eu însă cunosc oameni care primesc mai puțin ca mine, dar conduc „Mercedes”-uri.

Totuși, anume studenții au fost partea cea mai frumoasă a aventurii mele moldovenești. Ei nu m-au lăsat să-mi ies din minți. Sunt ambițioși, determinați, creativi, au calitățile pe care le întâlnești rar la adulți. Probabil, încă nu le-au fost tăiate aripile. Mulți dintre ei vor să plece la studii peste hotare și eu îi înțeleg.

M-a surprins enorm lipsa rasismului. În R. Moldova, nimănui nu-i pasă de culoarea pielii mele. În aeroporturi, de obicei, sunt centrul atenției tuturor detectoarelor de metal, la voi însă trec fără probleme și nici pe străzi nu trebuie să-mi fac griji.

Moldovencele

Cel mai des găseam limbaj comun cu fetele care au mai fost peste hotare, de exemplu au învățat acolo. Cu ele ne înțelegeam din start, e o plăcere să discuți cu dânsele. Dar uneori se întâmplau și cazuri hilare. Când am făcut cunoștință cu o domnișoară, ea imediat m-a întrebat dacă aș putea deveni sponsorul ei și m-a rugat să-i iau un laptop. Am întrebat-o ce va face dacă i-l cumpăr și ea mi-a zis: „Sex!”. Desigur, este un caz unic, dar m-a pus pe gânduri. În rest, așa și n-am înțeles ce vor femeile din R. Moldova. Și se pare că nici ele nu prea știu. Deși, probabil, asta nu are de-a face cu naționalitatea.

Moldovenii și valorile

Unii moldoveni sunt disperați de a face bani. Mentalitatea e că tu ești ceea ce porți, tu ești ceea ce ai. În Sri Lanka la fel e sărăcie lucie. Dar unde toți sunt săraci, nimeni nu fuge după bani. În Marea Britanie, există „clasa de mijloc”, dar aici diferența dintre cei bogați și cei săraci este mult prea mare. E greu psihologic să vezi lux peste tot și să înțelegi că nu poți avea și tu asta. Probabil, de aceea materialismul e atât de răspândit. Când încerc să discut subiecte de acest gen cu alți prieteni moldoveni, ei zâmbesc și-mi spun: „Asta e Moldova! N-ai ce-i face!”. Dar eu încă nu înțeleg ce înseamnă explicația asta.

Moldovenii și seriozitatea

Moldovenii zâmbesc cât mai rar posibil și nu înțeleg că poți avea dispoziție bună fără motiv. Când abia am venit, eram mult mai fericit, dar pe parcurs m-am adaptat: zâmbesc din ce în ce mai puțin, iar fața-mi devine tot mai serioasă. Oricum, nu pot spune că mă plictisesc. N-am avut multe activități, însă multe lucruri s-au întâmplat cu mine. Regret enorm faptul că încă nu am reușit să văd fiecare fațetă a vieții de aici. Abia aștept să-mi fac o mică vacanță și să descopăr R. Moldova din afara Chișinăului în toată splendoarea ei”.

Text de Natalia Sergheev