Astra Film Festival, între „Calea laptelui” și „Podurile Prutului”. Dumitru Budrala: „Transhumanța e o minune, una din marile bogății ale românilor”

Cel mai longeviv festival de film din România, Astra Film Festival (AFF), ajuns la cea de-a 30-a ediție, a avut loc la Sibiu în octombrie, iar între 17 și 19 noiembrie s-a desfășurat și ediția din Chișinău a acestuia. Timp de trei zile, am urmărit o selecție a celor mai bune filme din festivalul considerat unul dintre cele mai importante festivaluri de film de non-ficțiune din Europa.

Evenimentul a fost organizat de Astra Film – CNM Astra și Departamentul pentru Relația cu Republica Moldova (DRRM) din cadrul Guvernului României.

„Astra Film Chișinău devine un eveniment DRRM emblematic peste Prut. Cele mai bune filme documentare, validate de specialiștii Astra Film Festival de la Sibiu, au venit și anul acesta la Chișinău. Programul ediției curente a inclus „Patimi și sfinți” şi „Podurile Prutului”, acestea sunt două filme despre Republica Moldova, despre relaţia României cu Republica Moldova. Două filme pe care cred că publicul le va aprecia foarte mult. Ne dorim foarte mult să continuăm acest proiect, pentru că vedem că este o cerere în rândul publicului de la Chișinău”, a subliniat secretarul de stat al DRRM, Adrian Dupu, în deschiderea festivalului.



Filmul eveniment care a impresionat profund spectatorii în prima seară a festivalului a fost „Calea laptelui” de Dumitru Budrala, cunoscut regizor, producător, fotograf, director fondator al festivalului internațional Astra Film Festival. Am urmărit cum protagoniștii filmului parcurg drumul de la șes spre vârful muntelui, cu turmele de oi, în căutarea pășunilor verzi, această creație cinematografică fiind un document de neprețuit despre o îndeletnicire străveche, a păstoritului, și, totodată, un poem de o rară o frumusețe, dedicat Transhumanței.

Practicată de mii de ani, Transhumanța e pe cale de dispariție în lumea modernă, ostilă naturii, expusă pericolelor industrializării, iar filmul ne-o prezintă pas cu pas, în imagini fascinante, o reconstituie, copleșindu-ne cu forța detaliilor, a secvențelor filmate cu virtuozitate, cu totală dedicație, salvând-o astfel de uitare. Personajele centrale, Pătru, Maria, Petrică, întreaga lor familie (din satul Loman, județul Alba) ne povestesc că păstoritul, îngrijirea animalelor, pregătirea hranei, menținerea gospodăriei, lupta cu asprimea iernilor, cu animalele sălbatice, cu greutățile și primejdiile nenumărate fac parte din viața lor, acești oameni puternici recunoscând, însă, că rămân vrăjiți de frumusețea naturii, de strălucirea stelelor care par atât de aproape și că nu pot trăi fără aerul, fără apa cristalină, fără sentimentul de libertate pe care ți-l dă muntele.

După proiecția filmului „Calea laptelui”, regizorul Dumitru Budrala a răspuns la întrebările spectatorilor, astfel am aflat că de 15 ani face filmări în munți despre viața păstorilor, despre Transhumanță. A adunat 200 de ore de material brut, iar din acesta a selectat 120 de minute – atât durează filmul „Calea laptelui”. Va folosi, totuși, materiale din bogata sa arhivă pentru următoarele proiecte. L-am întrebat de ce a ales ca temă de cercetare Transhumanța și ne-a împărtășit unele amintiri din copilăria sa.



„M-am născut în satul Jina, județul Sibiu. Așteptam cu nerăbdare să văd cum pornesc oile la munte. Deschideam poarta și parcă vedeam un fluviu nesfârșit, sute de oi, zvon de tălănci, lătrat de câini, behăit, strigăte ale oamenilor din sat, fluierături, chiote. Era o bucurie, o minune, Transhumanța e una din marile bogății ale românilor. Dar din păcate, e un fenomen tot mai rar, curând o să dispară cu totul”, a mărturisit cu emoție Dumitru Budrala.

CITIȚI și INTERVIU // Regizorul Dumitru Budrala: „Prima ediție Astra Film Chișinău a fost o excelentă cale de promovare a filmului documentar. E cel mai firesc lucru să ne întoarcem și să facem o tradiție din Astra Film Chișinău”

„Mă bucură nespus faptul că am revenit la Chișinău, propunând publicului o selecție specială a unora dintre filmele cele mai aclamate în urmă cu o lună la AFF 2023, inclusiv pe acelea care au obținut cele mai importante premii. Aducem, de asemenea, filme dedicate adolescenților, încurajați de succesul de care se bucură în România programul de educație prin film documentar Astra Film Junior”, a mai spus Dumitru Budrala.



Menționăm că despre filmul „Amar” de Diana Gavra, coproducție România-Spania, un film despre hoții de buzunare, foarte apreciat la ediția AFF din acest an (Premiul pentru Perspective Noi, Competiția România), presa din România a scris elogios: „Amar” e portretul, uneori șocant, al unei lumi complexe, creionată după o îndelungată observație din interior”(G4Media).

Filmul franțuzesc „Dulcele sărut al pământului”, de Gautier Gumpper, arată povestea unui român care a ales să trăiască sub un pod din Strasbourg, să transforme totul într-o grădină și să protesteze într-un mod inedit la Curtea Europeană a Drepturilor Omului pentru că simte că i s-a făcut o nedreptate în România.

„Memoria clipei”, filmul regizorului Ovidiu Georgescu, aduce în prim-plan povestea unei foste învățătoare din Munții Apuseni, o adevărată enciclopedie vie a unei comunități pe cale de dispariție. „Altă identitate”, coproducție SUA-Marea Britanie, film regizat de Sophie Compton și Reuben Hamlyn, urmărește căutarea dreptății de către o studentă care descoperă că imaginea și identitatea i-au fost furate și folosite în materiale pornografice disponibile pe internet. Filmul norvegian „Magnus”, de Benjamin Ree, prezintă imagini inedite din copilăria lui Sven Magnus Øen Carlsen, care a câștigat titlul de mare maestru la șah, conturând un tablou unic al copilului de geniu care avea să devină multiplu campion mondial la șah.

Adolescenții au putut urmări „Lumea lui Storm se topește – Oceanul Arctic și clima”, regia Lynn Klockow, Norvegia, despre un tânăr care trăiește pe Insula Spitzbergen din Oceanul Arctic, Norvegia, unde sunt mai mulţi urşi polari decât oameni. „Julieta și țestoasele într-o supă de plastic”, de Mirjam Marks Olandae, un film despre o fată de 14 ani care salvează broaștele țestoase afectate de poluare, iar „Lecții simple”, în regia lui Dorottya Zurbó din Ungaria, este povestea unei fete care a fugit din Somalia ca să evite căsătoria cu un bărbat mult mai în vârstă și trebuie să ia totul de la zero într-o nouă cultură.



În ultima seară am văzut un film cutremurător, de o sensibilitate aparte, învăluit de tristețe și nostalgie, despre ultimii amerindieni din Columbia, izolați în junglă, discriminați, lăsați fără surse pentru un trai civilizat, dar în sufletul cărora încă mai pâlpâie speranța. „Locul unde nimeni nu zice te iubesc”, o coproducție Belgia-Franța realizată de regizorul de origine amerindiană Sergio Guataquira Sarmiento, este „un film pitoresc, emoționant, cu multe substraturi, iar călătoria personală a regizorului în căutarea propriei lui identități deschide un narativ despre efectele colonialismului”, potrivit juriului care i-a acordat premiul pentru cel mai bun documentar al competiției Voci emergente ale filmului documentar la AFF 2023.



Festivalul s-a încheiat cu „Podurile Prutului”, unul dintre cele cinci filme despre punțile și podurile peste Prut, istoria lor fiind strâns legată de istoria românilor de pe malul stâng care au visat mereu să dispară granița de pe Prut.