Anti-fa, Pro-Fa şi Pro-Măi

Trustia, elegii politikoase

Ieri am discutat din nou despre Anti-fa, organizaţie extremistă condusă de deputatul comunist Grigori Petrenko. Pe bună dreptate s-au revoltat cetăţenii patrioţi, nu se poate tolera discriminarea interjecţiilor feminine. Dacă există Anti-Fa, să existe şi Anti-Măi. Dar mai bine să trăim în pace. Mi-aduc aminte cum mă corija mama, ori de câte ori mă adresam surorii mele „Fa Marie”: „Nu spune „Fa”, măi Ioane. Nu-i frumos”. „Dar de ce se poate să spui „Măi”, dar nu se poate să spui „Fa”? - mă împotriveam eu. „Dacă o spus mama să nu spui „FA”, înseamnă că nu trebuie să spui „FA”! – se implica implacabil tata. „De ce se poate să spui „Măi”, dar nu se poate să spui „Fa”? - insistam eu. Gura! - se enerva tata şi punea mâna pe argumentul cel mai convingător – o centură lată cu cataramă galbenă. Astfel, dreptul meu la opinie a fost suprimat pe mulți ani înainte. Acum, la 9 zile după ce l-am înmormântat pe tata, am întrebat-o din nou pe mama: de ce se poate să spui „Măi”, dar nu se poate să spui „Fa”? „Nu-i frumos, măi Ioane, de câte ori să-ţi repet?” – mi-a răspuns ea la fel de blând ca în copilărie. Aşa că Petrenko şi comsomoliştii lui n-au ce se băga în afacerile limbii noastre. Anti-Fa nu va trece, fiindcă poporul nostru ţine la interjecţii, dacă nu ţinea, nici nu le inventa. Eu sunt pro-Fa şi pro-Măi şi pro-celelalte cuvinte ale limbii române.

Acum stau şi mă gândesc că poate tinerii comunişti luptă împotriva notei fa, a patra din gama majoră, dar şi în acest caz eu rămân pro-fa, ori le eliminăm pe toate şapte, ori nici pe una, fiindcă fără nota fa muzica naţională ar fi mult mai săracă.

Al vostru solfeglimbist, pilingăzuitor, drâmbier, Ion Buraga