514 ani de la moartea lui Ștefan cel Mare: Dodon se declară „urmașul” domnitorului, iar Ghimpu îi răspunde că este, de fapt, împotriva a ceea ce a apărat Ștefan cel Mare și Sfânt

Depuneri de flori la monumentul lui Ștefan cel Mare și Sfânt din centrul Chișinăului, în ziua când se împlinesc 514 ani de la moartea domnitorului.

Pe lângă participanții la Festivalul „Ștefan cel Mare și Sfânt” și „Cântă cucu-n Bucovina!”, organizate între 28 iunie şi 2 iulie curent de către Asociația Centrelor Culturale din Grecia, Spania, Italia, România și Republica Moldova, care au asistat la un Tedeum în dimineața zilei de astăzi în fața monumentului domnitorului, să depună flori au venit și politicieni de la Chișinău.

„Noi trebuie să ne mândrim cu istoria noastră, cu faptul că suntem urmașii lui Ștefan cel Mare. Suntem datori să păstrăm cu sfinţenie tot patrimoniul lăsat nouă de Ştefan: identitatea moldovenească, statalitatea, ortodoxia şi relaţiile de prietenie cu Rusia. Doar cinstind memoria marilor noştri strămoși, vom putea supraviețui ca stat”, a declarat șeful statului Igor Dodon, venit primul la monument.



Liderul liberalilor, Mihai Ghimpu, a ajuns mai târziu la monument și i-a răspuns indirect președintelui prorus: „Ștefan cel Mare a știut să lase o moștenire bogată urmașilor săi, din păcate nu acelora care astăzi se declară urmași ai lui Ștefan, dar sunt împotriva a tot ce a făcut și a apărat Ștefan cel Mare”.

Deputata liberal-democrată Maria Ciobanu a ținut să citeze ce-a spus Nicolae Iorga despre Ștefan cel Mare: „Într-însul găsise poporul românesc cea mai deplină şi mai curată icoană a sufletului său: cin­stit şi harnic, răbdător fără să uite și viteaz fără cruzime, straşnic în mânie şi senin în iertare, răspicat şi cu măsuri în grai, gospodar şi iubitor al lucrurilor frumoase, fără nicio trufie în faptele sale, care i se par că vin printr-însul de aiurea şi de mai sus. Şi cu cât se vede această icoa­nă mai limpede, cu atât se înţelege mai desăvârşit şi se iubeşte mai mult, cu atâta şi viitorul se vesteşte mai bun, căci atunci neamul merge pe drumul strămoşului cuminte”.



Ștefan cel Mare și Sfânt a fost domnitorul Moldovei între anii 1457 și 1504, timp de 47 de ani.

Menționăm că, potrivit unor surse, Ștefan cel Mare le cerea în testamentul său fiului Bgdan și boierilor să nu închine niciodată Moldova muscalilor (rușilor).

Vedeți mai jos un fragment din „Testamentul lui Ștefan cel Mare”:

„Traim vremuri tulburi. Din toate partile, fiare gata de prada se uita cu ochi pohticiosi catre biata tara a Moldovei. Eu si boierii si razesii mei am facut tot ce mi-a stat in putinta si am aparat-o, pe unde cu cuvintul, pe unde cu sabia, de dusmani. Iar dusmanii ei sunt mai ales vecinii ei, care vor sa-si mareasca tarile pe seama Moldovei. Care vor tara Moldovei ca pe o simpla regiune a tarilor lor. Si Lesii (Polonezii) jinduiesc sa va aiba birnici. Sa va faca pe cit se poate mai curind catolici. Ca si ungurii, care viseaza mereu gurile Dunarii. Si tatarii nu s-ar da in laturi s-o prefaca intr-o pasune pentru caii lor sirepi. Si cazacii care ajung pina aici cu gind sa se bata cu paginul pentru credinta, dar se intorc inapoi cu turme si herghelii de-ale moldovenilor. Si rusul care a inceput sa se lateasca in toate partile, dintr-o tara mica devenind o tara cu intinderi mari, pe seama vecinilor. Si turcul care a cuprins atita lume.

Toti ne-ar vrea vasali si birnici. Si daca tu, fiule, si voi boieri dumneavoastra, veti vedea ca nu puteti tine tara, si-ti vedea ca nu aveti incotro, sa o inchinati, dar sa nu o inchinati oricui. Daca vreti ca fiii si nepotii vostri sa mai vorbeasca limba noastra stramoseasca, sa nu o inchinati vecinilor – nici Lesilor (Polonezilor), nici ungurilor, nici muscalilor (rusilor). Acestia, daca vin, nu se mai duc din tara si sub diferite pretexte au sa va treaca la alta credinta si au sa va impuna sa le vorbiti limba si jugul va va fi dublu. Vor gasi argumente ca sunteti unguri sau slavi, ca graiurile lor sint mai nobile.

Si nu veti fi stapini, ci straini in tara voastra. Si din toti – cel mai tare astazi e turcul. As vrea sa va stiu liberi. Dar daca veti vedea ca nu va puteti pastra libertatea, si gura mea spune acum ceea ce n-ar vrea sa rosteasca niciodata, sa va inchinati celui cu care m-am razboit intotdeauna – turcului; ca acesta nu cumpara mosii in tara straina, nici moschei nu zideste si nici alta limba decit turca turcul nu are dreptul sa invete. Si fiind Turcia prea departe de Moldova si peste ape, ea nu va dori niciodata sa se mute in Moldova, ca unele neamuri de la nord care cauta regiuni mai calduroase si paminturi mai roditoare.

Veti plati birul umilitor pina veti gasi putere in voi sa va scuturati jugul nesuferit. Si as dormi la locul meu de veci impacat, daca as sti ca mi-ati ascultat sfatul. Eu am ostenit. Si plec sa ma culc. Nu as vrea sa dorm somn greu, insotit de cosmaruri. As vrea sa dorm in somnul cel de veci impacat. Asta e ultima rugaminte a celuia care v-a fost mai mult decit un domn, v-a fost un parinte”.