Violată și tot ea condamnată la închisoare. S-a întâmplat în R. Moldova

Avea 17 ani când a fost violată de trei persoane. A reușit să fugă din mâinile infractorilor. A ieșit în stradă și a luat un taxi care a ajutat-o să ajungă unde avea nevoie. Agresorii au fost identificați, dosarul inițiat și persoanele arestate. Mai târziu, sub presiunea rudelor violatorilor, tânăra și-a schimbat declarațiile. Rudele inculpaților au început să o amenințe și ea a spus că totul s-a întâmplat benevol. Ulterior, instanța de judecată a achitat violatorii, iar victima a fost luată sub arest și trasă la răspundere pentru declarații false. Mai mult, aceasta a fost condamnată la cinci ani de închisoare.

Acesta este doar una dintre zecile sau chiar poate sutele de victime ale violenței sexuale din R. Moldova, care nu beneficiază de o protecție legală și socială adecvată. Lacunele din legislație, dar și modul anevoios de implementare a legilor au fost scoase în vileag în cadrul studiului „Asigurarea accesului victimelor violenței sexuale la protecție legală și socială adecvată”, realizat de Centrul „La Strada”, în parteneriat cu Centrul de investigații și consultanță „Sociopolis”, prezentat astăzi la Chișinău.

Numărul cazurilor de violență sexuală, în creștere

Astfel, potrivit autorilor studiului, în ultimii 14 ani, numărul cazurilor de violență sexuală din R. Moldova a fost în creștere. Dacă acum 14 ani numărul acestora era de șase cazuri la o sută de mii de locuitori, acum avem înregistrate zece cazuri la același număr de locuitori. O statistică exactă însă nu vom găsi, asta pentru că o bună parte din cei abuzați nu declară aceste cazuri.

„Este un tip de violență cel mai puțin cunoscut și raportat. Fiecare victimă se gândește dacă merită să se adreseze sistemului de justiție sau nu, pentru că, în multe cazuri, acestea devin și victime ale justiției. De cele mai multe ori, agresorii nu ajung să fie pedepsiți ori sunt pedepsiți prea blând”, susține președintele „Sociopolis”, Diana Cheianu-Andrei.

Potrivit studiului, unul dintre motivele care le împing pe victime să nu ajungă să se plângă oamenilor legii sunt stereotipurile și prejudecățile existente în societate. Marea majoritate a populației nu percepe infracțiunea sexuală ca infracțiune, iar violul conjugal nu-l interpretează ca formă de viol, ci ca o obligație ce reiese din relațiile de familie. Frecvent, intervențiile polițiștilor în astfel de cazuri se rezumă la recomandarea adresată victimei violenței în familie să ierte agresorul pentru a nu iniția un dosar penal.

O altă problemă este și faptul că victima este nevoită să relateze de mai multe ori cum s-au întâmplat lucrurile, ceea ce poate duce la o retraumatizare profundă. „Există cazuri când se recurge la medierea și împăcarea părților și cazuri când se ajunge la căsătorie, în urma unor infracțiuni cu caracter sexual, pentru ca agresorul să nu fie privat de libertate”, mai spune experta.

Fără sistem de protecție socială

O altă carență avem și la capitolul protecție socială a acestor victime. Potrivit autorilor studiului, spre regret, sitemul de protecție socială din R. Moldova nu este gata să răspundă problemelor acestor victime. „Nu avem servicii de care să beneficieze aceste victime și care să fie achitate din partea statului. De obicei, acestea sunt asistate de către organizații neguvernamentale. În momentul realizării cercetării, în R. Moldova nu existau servicii specializate pentru victimele violenței sexuale prestate de instituții publice. Acestea sunt plasate, în caz de necesitate, în centrele publice care oferă servicii victimelor violenței în familie sau victimelor traficului de ființe umane”, mai spune Diana Cheianu-Andrei.

De asemenea, o altă problemă este lipsa de pregătire a asistenților sociali comunitari, necunoașterea de către aceștia a serviciilor spre care ar putea direcționa victimele.

Cât privește sistemul justiției, în cazul victimelor violului, acesta nu poate fi caracterizat ca fiind unul prietenos. „Deși există un cadru normativ care prevede anumite mecanisme de interacțiune a specialiștilor, există o mare diferență între situația de jure și cea de facto. Mecanismul de implementare a cadrului legal este defectuos”, susține directorul de programe din cadrul Centrului „La Strada”, Daniela Misail-Nichitin.

Totodată, încă foarte puține victime ale violenței sexuale beneficiază de asistență psihologică după ce depun plângerile la poliție și a fost inițiată cauza penală împotriva agresorului. „Autoritățile ar fi bine să-și asume o mai mare responsabilitate pentru realizarea drepturilor acestor persoane la protecție și asistență adecvată, iar societatea civilă, împreună cu comunitatea donatorilor, ar putea contribui semnificativ la dezvoltarea serviciilor de suport pentru ele”, concluzionează autorii studiului.