Valeriu Saharneanu // Atipicul strident al unor dezbateri aparent tipice

În articolul de săptămâna trecută, spuneam că dezbaterea electorală de duminică va fi mai degrabă o simulare a normalității decât un exercițiu autentic al unei societăți care pretinde să facă parte din normalitatea democratică. Explicam că de acest exercițiu de imagine democratică avea nevoie în primul rând candidatul socialiștilor, Stoianoglo, asupra căruia planează suspiciunea rezonabilă că este „calul troian” al Moscovei. Stoianoglo a ajuns în finala cursei electorale pe ușa din dos, folosindu-se de scheme de mituire a alegătorilor, construite subversiv de gruparea criminală a condamnatului fugar Șor, susținută logistic și financiar de Rusia, stat care duce un război hibrid de agresiune împotriva Republicii Moldova. Candidatul lui Dodon avea nevoie de o platformă publică regulamentară, de pe care să fie văzut alături de contracandidatul său ajuns în finală pe căi legale, pentru a crea impresia de normalitate.

Trucul a reușit. O dezbatere între cei doi candidați a avut loc duminică la nivelul și în condițiile pe care le-am văzut, iar intrarea în normalitate, cel puțin din punct de vedere vizual, a candidatului promovat ilegal la funcția de șef al statului s-a produs. Nu contează că prestația lui Stoianoglo în cadrul dezbaterilor a fost dezastruoasă din toate punctele de vedere. Scopul urcării sale pe podiumul înconjurat de camere de filmat nu a fost etalarea capacităților lui intelectuale sau oratorice, ori demonstrarea calităților unui mai bun om de stat – caracteristici pe care Stoianoglo nici pe departe nu le are. Această insuficiență de personalitate instruită civic și profesional s-a făcut remarcată încă din scurta sa perioadă în funcția de procuror general al republicii și a fost confirmată acum, în alegeri, când a acceptat să fie vârful de lance al forțelor unite ale marii corupții moldovenești din exil și de acasă, alături de cele implicate în războiul hibrid împotriva Republicii Moldova ale Kremlinului.

O personalitate instruită civic și profesional dispune de mecanisme interioare care îl avertizează să evite acțiunile cu risc de fatalitate pentru sine. În cazul de față, mecanismele de siguranță l-ar fi atenționat pe dl Stoianoglo să nu-și sacrifice viitorul de dragul intereselor de moment ale unor grupări ostile poporului și țării sale. Dacă aceste mecanisme lipsesc, iar dl Stoianoglo insistă să demonstreze cu ardoare existența acestui handicap la persoana sa, el devine nu doar parte implicită a unui act penal de sabotare a alegerilor prezidențiale din țara sa, ci și un mercenar conștient angajat în războiul hibrid de agresiune al statului rus împotriva statului asupra căruia pretinde că dorește să devină lider.

De aici și atipicul situației în care, duminică, au avut loc niște dezbateri, aparent tipice exercițiului democratic autentic. În realitate, avem de-a face cu un război, nu cu niște alegeri. În acțiunile pe care sabotorii alegerilor le pregătesc pentru finala din duminica viitoare, a contat punerea în scenă a unei aparente normalități, alături de președintele în exercițiu Maia Sandu, și nu abilitățile fenomenale ale lui Stoianoglo în gestionarea eficientă și onestă a statului ori strălucita sa retorică juridico-publicistică. Dacă ar fi putut condiționa așa-zisa dezbatere după propriile dorințe, echipa din spatele contracandidatului prorus ar fi cerut ca aceasta să se desfășoare chiar și fără microfoane, nu doar fără moderatori, pentru că imaginea fizică a candidatului era importantă, nu mesajul său. În turul din 20 octombrie, procurorul Stoianoglo a fost votat, din câte arată investigațiile, la ordinul coborât pe schemă al infractorului Șor, fără ca mulți dintre votanți să știe măcar cum arată. Acum, după ce duminică i s-a arătat chipul alături de Maia Sandu, susținătorii săi mizează pe un adaos de voturi față de cele obținute în primul tur. Argumentul mobilizator speculat este ca acest candidat să fie văzut că există în realitate și că el corespunde prestației civice și intelectuale a celor dispuși să-și vândă țara pe treizeci de arginți.

Vom vedea dacă numărul acestui soi de alegători va crește sau va scădea. În orice caz, segmentul electoratului moldovean cu discernământ civic și responsabilitate istorică nu trebuie să se descurajeze din cauza prezenței acestora în număr mai mare – segment care există chiar și în democrațiile mult mai vechi și mai mari. În scrutinul din această toamnă trebuie să reținem că alegerile au loc pe timp de război, un război cumplit împotriva aspirațiilor noastre europene și românești. Promovarea forțată a lui Stoianoglo pe post de „idiot util” și „vârf de lance” încearcă anularea votului revoluționar din 2020 și readucerea Republicii Moldova pe o pantă descendentă, pe care a fost împinsă Georgia, redevenită colonie a Rusiei și tot mai izolată de Uniunea Europeană.

Pe 20 octombrie, forțele unificate ale răului au creat premisele revanșei coloanei a cincea proruse în Republica Moldova, iar atacul decisiv este fixat de ele pentru duminică, 3 noiembrie. Contracararea lui este pe cât de necesară, pe atât de posibilă și poate fi realizată prin aceeași strategie eficientă a electoratului moldovean, care nu a dat greș niciodată când a trebuit să o pună în aplicare. Vorbim de mobilizarea exemplară și conștientă a tuturor cetățenilor de bună credință, astfel încât numărul lor să depășească substanțial numărul celor dispuși să se vândă. Aceasta va fi nu doar o faptă civică lăudabilă, ci și una de evlavie creștinească, deoarece de beneficiile integrării europene, neîntrerupte duminică, vor avea parte, în cele din urmă, și cei păcătoși dintre noi care au fost ademeniți să o curme pe bani. S-a întâmplat așa și în urma depășirii unor obstacole istorice mult mai periculoase.