Un fost deputat a PLÂNS de fericire, după ce Parlamentul a decis înlocuirea sintagmei „limba moldovenească” cu „LIMBA ROMÂNĂ”. Mărturisiri EMOȚIONANTE

Ion Buga, deputat în primul Parlament al R. Moldova, numit și al Independenței, a plâns în timpul transmisiunii în direct a ședinței Legislativului de ieri, în contextul aprobării în prima lectură a proiectului de lege care prevede înlocuirea sintagmei „limba moldovenească” cu „limba română” în toată legislația, dar și în Constituția R. Moldova.

Fiul deputatului care a votat Declarația de Independență, fostul ministru al Sănătății Mircea Buga, a fost martor al acestei scene emoționante și a ținut s-o povestească public:

Despre limbă și emoții

L-am găsit ieri pe tata privind, cu ochii în lacrimi, transmisiunea în direct a ședinței de Parlament. Era discutat proiectul de lege ce vizează limba română. Avea lacrimi de bucurie, fiindcă după atâtea decenii se revine la adevărul istoric, iar limba română este recunoscută, în mod deschis, în actele legislative. Dar avea și lacrimi de tristețe pe undeva, căci se perindau în fața tribunei centrale, în semn de protest ridicol, un grup de deputați exaltați, într-o ultimă speranță să dăuneze adevărului.

Înțeleg emoțiile tatei și ale miilor de conaționali, care așteptau zeci de ani această zi. Acum 35 de ani, în 1988, tata, Ion Buga, publica în ziarul „Învățământul public” articolul „O limbă maternă - un alfabet”. În plină eră totalitară, era spus un adevăr că avem o singură limbă - limba română. Nu voi descrie cât de complicată și riscantă a fost publicarea, cât de curajos și ferm a fost regretatul Anton Grăjdieru, redactor-șef, ce probleme a avut tata ulterior. Voi spune doar că acest articol și câteva altele apărute în același an au fost un strigăt al unor convingeri și trăiri acumulate la intelectualii de atunci, ce vizau curmarea unor nedreptăți - despre ființa noastră, despre limba vorbită și despre viitorul națiunii.

Declarația de Independență, adoptată de Parlamentul-90, unde a fost deputat și tata, spune acest adevăr. Pe ambele maluri ale Prutului se vorbește aceeași limbă română. Din păcate, legislaturile ulterioare nu au avut aceeași determinare sau același curaj, fiind evitată, cu mici excepții, formularea tranșantă în legi a limbii vorbite. Chiar și Constituția din 1994 legiferează un neadevăr, perpetuând politicile de deznaționalizare a populației autohtone.

Bine că s-a reușit la Curtea Constituțională, președinte fiind Alexandru Tănase, să fie terminată această bâlbâială de durată, iar Parlamentul de azi are determinarea să pună punct la o nedreptate impusă din exterior, de politicile imperiale ruse și apoi sovietice.

Îmi pare rău că menținerea neadevărului, sub diverse pretexte, continuă să mai fie apărată de unii rătăciți sau rău intenționați. Ba că nu e importantă legiferarea limbii române acum, ba apar „experți” care ne sperie cu destabilizarea țării, ba că e mai bine să găsim „miliardul” decât să votăm pentru adevăr, ba se găsesc chichițe juridice numai să nu acceptăm o realitate etc.

Toate aceste eforturi disperate, influențate cel mai degrabă din exterior sau făcute de urmașii locali ai bolșevicilor de altădată sau chiar cu anumite intenții „aparent bune”, vă asigur că sunt în zadar, or adevărul nu poate fi ascuns la infinit.

Succes majorității din Parlament la aprobarea proiectului de lege în lectură finală! Limba română e la ea acasă!