DOC // A fost publicat TESTAMENTUL lui Ion Druță. Scriitorul trecut la cele veșnice cere să fie ÎNMORMÂNTAT în R. Moldova, lângă Lumânarea Recunoștinței de la Soroca

Scriitorul Ion Druță, care s-a stins astăzi din viață la Moscova, la vârsta de 95 de ani, a cerut apropiaților, prin intermediul unui testament publicat de directorul editurii „Cartier”, Gheorghe Erizanu, să fie înmormântat „în patria mică”, adică în R. Moldova.

Testamentul ar fi fost semnat de Ion Druță pe 30 august 2023, cu aproape o lună în urmă.

„Corpul meu să fie transportat în patria mea mică, la Soroca, la Lumânarea Recunoștinței. Acestui monument i-am dedicat 16 ani din viață. Cer să fiu înmormântat în liniște și cu multă modestie, fără discursuri lungi și cu intrări în diferite locuri unde am activat. Poate cu excepția Teatrului Național, unde se mai aud replicile eroilor mei”, se arată în testamentul semnat de Ion Druță.

Scriitorul a luat în calcul și faptul că nu va putea fi înhumat în R. Moldova.

„Dacă nu va fi posibil să fiu dus în patria mea mică, atunci îi poruncesc nepoatei mele, Ana Druță, să aibă grijă să fiu incinerat, iar cenușa să fie dusă în Moldova și înhumată pe teritoriul Lumânării Recunoștinței. Mormântul să fie modest și decent”, scrie regretatul Ion Druță.

În același document, Ion Druță arată că și-a scris opera în două limbi - română și rusă, renunțând la „moldoveneasca” despre care spunea anterior că este „mama limbii române”, fiind citat copios de-a lungul anilor de comuniști, socialiști și reprezentanții națiunii civice moldovenești de la Chișinău.

În testament se mai arată că nepoata sa, Ana Iurievna Druță, este unica moștenitoare a averii sale, inclusiv a drepturilor de autor asupra operei sale.

„Eu, Druță Ion Penteleevici, născut pe 3 septembrie 1928 în satul Horodiște din județul Soroca al României regale, din părinții Druță Pentelei Mihailovici și Sofia Semionovna Tverdohleb, în legătură cu vârsta înaintată și apropierea inevitabilului, aflându-mă în deplinătatea facultăților mintale, dispun prin testament următoarele:

1. Corpul meu să fie întors la baștină și înmormântat la Soroca, lângă Lumânarea Recunoștinței, monumentul, căruia i-am consacrat șaisprezece ani din viața mea. Rog să fiu înmormântat liniștit și modest, fără discursuri lungi și escale în diferite locuri care chipurile au colaborat cu răposatul și l-au respectat, poate cu excepția Teatrului Național, unde într-adevăr mai sunt auzite replicile eroilor mei.
2. În caz de imposibilitate de a întoarce corpul meu la baștină, dispun ca nepoata mea, Druță Ana Iurievna, să-mi incinereze corpul, să ducă cenușa în Moldova și s-o înmormânteze pe teritoriul Lumânării Recunoștinței. Mormântul să fie fără exagerări. Cu modestie și demnitate.
3. În calitate de moștenitoare a averii mele, precum și a dreptului de a gestiona moștenirea literară, atât proza, cât și dramaturgia, și obținerea procentelor cuvenite conform legii, este confirmată Ana Iurievna Druță, conform testamentului perfectat la Chișinău în limba română pe 11-X-2017.
4. Pentru orice eventualitate informez că am avut două cetățenii. Cea moldovenească în virtutea nașterii și cetățenia Federației Ruse în virtutea căsătoriei cu originara din Moscova, Rosina Era Samuilovna în anul 1958.
5. Scriitor profesionist, membru al Uniunii Scriitorilor cu începere din anul 1954, Scriitor al Poporului din RSS Moldovenească, membru titular al Academiei de Științe a Moldovei, membru de onoare al Academiei Române, doctor honoris causa al Universității din Chișinău, precum și cetățean de onoare al câtorva sate din Moldova și al orașului Soroca.
6. Fiind un scriitor bilingv, lucrând în limbile română și rusă, am asigurat cu proza și dramaturgia existența familiei mele. Lucrările mele au fost publicate și montate destul de pe larg, atât în interiorul țării, cât și în afara ei. Doar la Moscova au fost montate vreo zece spectacole după piesele mele – „Casa mare”, ”Păsările tinereții noastre”, „Sfânta sfintelor”, „Numele straniului Potiomkin” la Teatrul central al Armatei Sovietice; „Păsările tinereții noastre” și „Întoarcerea țărânei în pământ” la Teatrul Mic; „Horia” la teatrul „Lenkom”; „Iapa roaibă cu talangă” la teatrul de Satiră; „Doina” la teatrul „Maiakovski”; „O cină cu tovarășul Stalin” la Teatrul Școala piesei moderne.

Din proză aș menționa romanele „Povara bunătății noastre”, „Biserica albă”, nuvelele „Clopotnița”, „Ultima lună de toamnă” și o serie de povestiri.

Vârsta și boala m-au privat de posibilitatea de a scrie Testamentul de mână, am fost nevoit să-l culeg pe litere la calculator. Scuzați.

Moscova, 30 august 2023 Ion Druță”