Tudor Chirilă, răspuns genial pentru copiii săi, după ce i-au cerut să le cumpere telefoane

„La școala copiilor mei s-a pus la un moment dat întrebarea «ce vă place?/ ce nu vă place?» La școală, la părinți, la mediu, la context și așa mai departe. Foarte mulți copii au spus că «nu ne place că părinții noștri stau foarte mult pe telefon». Adică ăsta e, cumva, și exemplul pe care noi îl dăm lor. Telefoanele au devenit niște calculatoare portabile, iar eu le spun mereu copiilor mei când mai aduc vorba, pentru că din păcate văd alți copii de vârsta lor, 8 ani, 6 ani, cu telefoane până la școală, pentru că nu au voie cu telefoane în clasă, dar îi văd până la școală și mă întreabă: «dar noi când o să avem telefon?»”, a povestit Chirilă la radio, scrie demamici.ro.

Acesta a relatat cum a decurs discuția pe care a avut-o cu băieții săi și cum le-a spuns că singurul telefon pe care îl pot avea în acest moment ar fi un model vechi, care le-ar permite strict să vorbească, nu și să se joace sau să acceseze diverse aplicații.

„Voi, telefon o să aveți și mâine. «Aaa, păi dă-ni-l pe al tău». Nu, nu, ăla e calculator. Calculator o să aveți mai târziu. Dacă vreți telefon, Nokia 1611, alea vechi de ani de zile. Ia cărămidă cu antenă, pune-i cartelă și du-te cu cărămida la școală. Și vezi ce faci cu el. Că, de fapt, nu este vorba despre telefon, este vorba despre tot ce aduce: este vorba despre social media, aplicații, jocuri, poze și scrolling”, a povestit Tudor Chirilă în studio la Radio 3Net.

Invitat în podcastul lui Mihai Bobonete, Tudor Chirilă a vorbit despre modul în care își crește copiii.

„Frica asta mă însoțește permanent. Cred că eforturile noastre în spre a fi niște părinți mai buni sunt mai conștiente decât efoturile alor noștri. Ai noștri plecau de la ideea clară că sunt niște părinți buni, că tot ce fac, ei fac pentru noi, fără să îi mai intereseze dacă ne afectează într-un fel pozitiv sau negativ. Drumul spre iad este pavat cu bune intenții. Cred că asta este valabil pentru orice părinte, mai puțin pentru cazurile exagerate cu bătăi, droguri ș.a.m.d. (…) De foarte multe ori cădem. Pentru mine e un must să am o relație cu ei în care lor să nu le fie frică de mine, de personalitatea mea.

Cred că să ridici tonul e echivalent cu o palmă. Vezi cum un copil de 6-7 ani se sperie când ridici tonul. De fiecare dată încerc să îmi cer scuze, pentru că chiar cred că e important să nu apăsăm copiii cu o falsă iluzie că noi suntem niște statui de nedărâmat. După aceea cu asta o să se lupte ei, cu statuile astea pe care o să încerce să le dărâme în viața lor. Cred că și eu am încercat să dărâm statuia tatălui și a mamei’, spune Tudor Chirilă.