Transport școlar, incomod

Calitate: În unele localități din R. Moldova, transportul școlar este organizat într-un mod incomod și nesigur pentru copii, fapt ce-i determină pe părinți să-și transporte individual odraslele la școală sau pe elevi să renunțe la autobuzul școlar în favoarea câtorva kilometri de mers pe jos

Copiii care nu au școli în propriile sate se deplasează cu transportul oferit de către Ministerul Educației (ME) și administrațiile publice locale (APL), care nu pare să fie suficient, deoarece există un decalaj între numărul unităților de transport disponibile și cele necesare. Din această cauză, instituțiile de învățământ preuniversitar leagă tei de curmei să aducă elevii la lecții cu cele câteva autobuze școlare pe care le-au pus la dispoziție direcțiile de învățământ (DÎ) raionale. Însă, cei care suferă din cauza „harababurii” create sunt elevii, care trebuie să se scoale cu noaptea-n cap sau să meargă zilnic aproape câte zece kilometri pe jos.

La 6.00 dimineața, în picioare

Olga Polonca, elevă în clasa a V-a, se trezește în fiecare dimineață la ora șase, pentru a reuși să ia autobuzul școlar din centrul satului Recea Nouă și să meargă la liceul din satul vecin, Recea, raionul Râșcani. Se întâmplă destul de des, mai ales când timpul se încălzește, ca fetița să vină acasă pe jos 4 km, pentru că șoferul nu poate să o ia în prima tură, iar din cauza foamei și a oboselii Olga nu mai poate aștepta până la ora 3.00 după-amiază, când are și ea un loc asigurat în autobuz.

„Se mai întâmplă să adorm la lecții, pentru că mă trezesc în fiecare dimineață la ora șase. La școală ajung la ora 7.20 și până la 8.30 aștept în clasă să înceapă lecțiile. Când se încălzește vremea, venim pe jos, nu mai avem putere să așteptăm autobuzul până la ora trei după-amiază. Însă iarna nu pot să merg pe jos, deoarece e frig. Așa că îi aștept câteva ore pe cei mai mari, până când termină lecțiile, deoarece noi cu ei venim”, explică Olga.

Părinții Olgăi sunt nemulțumiți de modul cum este organizat transportul și, chiar dacă s-au plâns de câteva ori la administrația școlii, nimeni nu a întreprins nimic. „Nu e normal ca fetița mea să se trezească la ora șase și să ajungă la ora patru după-amiază acasă. De exemplu, pe cei mai mari îi transportă la opt, de parcă ar fi cu stea în frunte. Soțul meu s-a dus la școală și cei din administrație au spus că probleme au fost și vor fi cu transportul școlar. Am rămas stupefiați și nu am mai avut ce zice. Când avem posibilitatea, îi ducem pe copii cu mașina, dar dacă nu am avea automobil?”, întreabă indignată Viorica Polonca.

200 de lei. Șoferului!

În liceul din Recea își fac studiile copii din satele Slobozia-Recea, Cepăria, Șumna, Bulhac, Sverdiac, Aluniș, Recea Nouă. În total, sunt transportați 107 copii cu două autobuze școlare. Primul autobuz face trei curse. Prima este la ora 7.00 dimineața, când la liceu sunt aduși liceenii de la Aluniș împreună cu elevii claselor a V-a și a VI-a din Recea Nouă. După care urmează celelalte câteva sate.

„Noi mai avem nevoie de o unitate de transport școlar, dar cu cine să te bați? În funcție de numărul de autobuze am făcut graficul, deoarece trebuie să facem cumva și să-i aducem la școală pe toți elevii. Cei mai chinuiți sunt cei mici de la Recea Nouă, fiindcă liceenii achită o taxă șoferului de 200 de lei ca să-i transporte și pe ei. Din această cauză, nu avem cum să facem mai multe ture. Problema este cunoscută și de DÎ Râșcani”, a menționat directorul adjunct al liceului, Larisa Fediuc.

„Nu pot să-mi dau copilul la Râșcani sau Bălți să facă liceul, de aceea am decis să achităm o taxă șoferului de 200 de lei ca să ni-i aducă de la Aluniș la Recea, însă nu ne-am gândit că tocmai la 7.00 trebuie să fie în centrul satului ca să plece la școală. Dăm un ban, dar să fie și calitate. Nu putem să zicem nimic, deoarece noi suntem în gazdă. E drept că taxa aceasta e prea mare, deoarece cu această tură mai sunt transportați și alți copii mai mici. Apoi, sunt cazuri când șoferul mai ia și pasageri, iar elevii stau câte trei, patru pe scaun, ca mai apoi să urle la elevi că nu-i poate lua pe toți. Și vine, uneori, săracul pe jos aproape 10 km”, povestește mama unui licean, care a rugat să nu-i dezvăluim identitatea.

Dacă plouă, elevii stau acasă

„Ei și așa au două autobuze. Ce, deja vor trei? Un autobuz trebuie să deservească două, trei sate. Un autobuz școlar costă un milion de lei. Noi de unde să luăm acești bani, credeți că e atât de ușor să cumperi o astfel de unitate de transport? Nu sunt eu vinovat că administrația școlii face incomod orarul de deplasare a elevilor”, a specificat șeful DÎ Râșcani, Viorel Dandara.

Potrivit raportului „Studiului discriminării în sistemul școlar din R. Moldova”, elaborat recent de către Centrul de Informare pentru Drepturile Omului (CIDO), problemele ce țin de transportarea elevilor sunt și mai diverse. În anumite sate, transportul școlar este asigurat doar într-o singură direcție, spre școală. În alte localități, autobuzele puse la dispoziție de către primării sunt învechite, se defectează repede și nu au acces pentru copii cu dizabilități locomotorii. Cadrele didactice au relatat în studiu că, pe timp de ploaie, copiii deserviți de transportul școlar nu vin la lecții, deoarece nu sunt acoperișuri în stații sau nu vor să răcească.

Valentina Chicu, șef al DÎ preuniversitar din cadrul ME

Problema noi o cunoaștem, dar nu ține de ME. Unitățile de transport școlar sunt alocate de APL-uri, deoarece la ei sunt finanțele, potrivit legislației. Consiliul raional, împreună cu direcțiile de învățământ, decid dacă prioritar pentru anul acesta este procurarea unui autobuz școlar sau nu. ME poate veni cu solicitări către APL-uri, dar nu noi decidem.

Mihaela Ajder, CIDO

Noi cunoaștem că banii sunt la APL-uri și ține nemijlocit de dânșii asigurarea școlilor de circumscripție cu transport școlar. Însă, ar trebui și ME să-și bată capul, deoarece această problemă nu e o minge de ping-pong pe care o arunci de la unul la altul. Este o obligațiune să asiguri acces la studii de calitate, deoarece e un drept al omului. O condamnare la CEDO și statul va rezolva problema, altă soluție nu văd. Dacă sunt încălcări în procesul de optimizare, le verifici și cauți soluții. Ce să mai zicem că aceste autobuze nu sunt accesibile pentru copiii cu dizabilități?

Autobuze procurate la preț dublu

În anul 2012, Centrul Național Anticorupție (CNA) a deschis o anchetă penală în cazul procurării autobuzelor școlare la un preț dublu. Deși au trecut doi ani, urmărirea penală încă nu s-a încheiat. Potrivit responsabililor de la CNA, Mihail Șleahtițchi, fostul ministrul al Educației, nu este cercetat în calitate de bănuit în acest dosar. Conducerea Ministerului Educației a decis atunci să procure autobuzele școlare, produse la Uzina din Zaporojie, Ucraina, cu 60 de mii de euro bucata (aproape un milion de lei), deși prețul de la producător era de două ori mai mic. Pentru cele 109 autobuze școlare procurate începând cu anul 2010, Guvernul a plătit peste 95 de milioane de lei.