Transformă clipele în ceremonii

Profil // A terminat studiile superioare la Bucureşti, dar aproape tot ce ştie în materie de desen şi pictură datorează anume şcolii din Chişinău

Deşi este cunoscut în Occident şi în România, unde s-a stabilit din 1997, artistul basarabean Roman Tolici a avut pentru prima oară o expoziţie personală la Chişinău. „Nu cred că e târziu, e cumva la fix. A trebuit să se acumuleze lucrurile, să se creeze un fel de dor”, afirmă plasticianul.

Pictură cinematografică

Expoziţia „Ceremonii”, organizată şi prezentată de Muzeul Naţional de Artă al Moldovei, prezintă o selecţie amplă de lucrări realizate de Roman Tolici pe parcursul ultimului deceniu. Lucrările fac referinţă atât la subiecte de interes general politic, social sau religios, cât şi la evenimente biografice, de natură personală. Pânzele expuse fac parte din seria de lucrări cinematografice „Action” – un termen pentru a defini începutul acţiunii, şi încearcă să surprindă „clipa trecătoare” pe un principiu de stop-cadru. Toate pasiunile sale faţă de alte zone ale artei, pe care le-a abordat şi care l-au marcat: fotografia, animaţia, cinemaul – a făcut într-o vreme şi benzi desenate –, s-au transpus până la urmă în pictură. „E o serie în care am abordat pictura cinematografic, secvenţial, în care am disecat cumva nişte clipe foarte simple în aparenţă, dar cu o încărcătură foarte mare uneori, şi simbolică şi emoţională, pentru a arăta unicitatea acestor clipe.” De aici vin, absolut justificate, şi titlurile lucrărilor: „Un fum”, „Un drum”, „O călătorie”, „Un secret”, „O prăjitură”, „O poartă” etc.

Titlul expoziţiei porneşte de la câteva lucrări de mari dimensiuni, care vizează nişte ceremonii specifice, cum sunt înmormântarea şi nunta. În opinia lui Roman Tolici, însă, „şi clipele simple din viaţă pot avea o nuanţă de ceremonie. Mâncatul unei prăjituri poate deveni o ceremonie. Un joc de şotron poate deveni o ceremonie în sine. O aşteptare la intersecţia de cale ferată devine şi ea o ceremonie”.

Realism „aproape copilăresc”

În contextul artelor plastice de la noi, în care mai e în vogă abstractul, Roman Tolici se afirmă ca un artist inovator. În aparenţă, abordarea sa e una aproape clasică, în genul fotorealismului. Noul însă rezidă în felul său unic de a vedea lucrurile, sincer şi realist, „aproape copilăresc”, precum afirmă el însuşi. „Din cauza asta abordarea mea poate părea la un moment dat surprinzătoare, pentru că ideea ei este super la îndemână.”

La începuturile carierei sale, când s-a stabilizat pe acest stil, ideea sa a fost să nu mai caute vreo zonă inovatoare sau să surprindă pe cineva prin nu ştiu ce experiment. „Listând practic un secol de experimente, mi-am dat seama că acuma, în epoca noastră, e foarte greu să mai minunezi pe cineva cu vreun experiment. S-a ajuns până la destructurarea totală a tuturor limbajelor şi mediilor de creaţie, până când a devenit totul posibil. Şi atunci, abordarea sinceră şi realistă mi s-a părut cea mai clară.”

Ideea cu care a pornit să se impună ca artist era nu de a aborda ceea ce „trebuie”, ci de a găsi nişte modalităţi pur şi simplu sincere. Roman Tolici înţelesese încă de la începuturi că totul depinde de artist, nu de mediul în care se află. Iar dacă toţi pictează abstract, e cazul să mergi împotriva curentului şi să pictezi realist. Şi invers. Deşi a terminat studiile superioare la Bucureşti, acolo le spune tuturor că cel puţin 80 la sută din tot ce ştie în materie de desen şi pictură datorează anume şcolii din Chişinău.

„Vreau să vă bucuraţi de expoziţie, să nu vă temeţi că nu înţelegeţi ceva”, acesta este îndemnul lui Roman Tolici către toţi cei care abia urmează să ajungă la Muzeul Naţional de Artă pentru a-i admira pânzele. Expoziţia va fi deschisă până pe 24 aprilie.