Tradiţii şi SUPESTITII în ziua de Florii

Floriile reprezintă sărbătoarea Intrării Domnului în Ierusalim, comemorată întotdeauna cu o săptămână înaintea Paştelui, zi în care credincioşii se duc la biserică cu frunze de salcie, pentru a-L întâmpina pe Iisus Hristos. Aşa cum se obişnuieşte la sărbătorile mai importante de peste an, de Duminica Floriilor se leagă numeroase superstiții şi obiceiuri transmise din generaţie în generaţie.

Tradiţia spune că aşa cum va fi vremea de Florii, aşa va fi şi în prima zi de Paşti. Şi de cele mai multe ori, aşa a fost, cel puţin în ultimii ani, scrie crestinortodox.ro.

Potrivit sursei citate, cel care se împărtăşeşte de Florii are mari şanse să i se împlinească orice dorinţa îşi va pune în gând atunci când se va apropia de preot.

Cu ocazia Floriilor, femeiele coc plăcintele pe care le dau de pomană săracilor că să nu moară de dorul lor. Legendele spun că oamenii care nu serbează ziua lui Lazăr se vor umple de pistrui.

Înaintea marii sărbători, fetele mari din Banat şi Transilvania obişnuiesc să pună o oglindă şi o cămaşă curată sub un păr altoit. După răsăritul soarelui sunt luate şi le folosesc în farmecele de dragoste şi sănătate.

Dacă cineva îndrăzneşte să se spele pe cap chiar în ziua de Florii, fără apă sființită, riscă să albească.

În ziua de Florii, se dau câteva ramuri de salcie la vite că să mănânce, iar livezile şi viile sunt împodobite cu aceleași ramuri de salcie că să dea roade bogate.

În ziua Floriilor, oamenii merg cu ramuri de salcie la biserică, pentru a-L întâmpina tainic pe Hristos. Ele sunt sfinţite şi puse la icoane. Aceste ramuri se țineau în casă până la celelalte Florii. Oamenii le puneau şi pe pomii fructiferi, pentru a spori roada. Există tradiția că abia acum pomii încep a prinde putere să rodească. De aceea, nu se plantează pomi înainte de Florii, de teamă că aceştia să nu rămână fără rod.

În ziua de Florii, stupii erau împodobiţi cu ramuri de salcie sfinţite, pentru ca albinele să se bucure de binecuvântarea divină.

În unele sate, mărţişorii erau aruncaţi în curte când începea să bată grindina. Însă, ramurile de salcie aveau în principal menirea de a-i feri pe oameni de duhurile necurate.

Ramura de salcie sfinţită era utilizată şi în scopuri terapeutice.

Există şi obiceiul ca părinţii să-şi atingă copiii cu nuieluşa de salcie, când veneau de la biserica. Credeau că aşa vor creşte sănătoşi şi înţelepţi.