Tănase, despre noua REFORMĂ a Procuraturii: „Politicienii vor să fie cei care vor indica cu degetul asupra „vinovatului”, iar procurorul general „depolitizat abundent” va trebui „să-și facă datoria””

Fostul ministru al Justiției, Alexandru Tănase, pune la îndoială faptul că modificările operate de actuala guvernare la Legea Procuraturii vor aduce rezultatele scontate – o instituție depolizată, care își va face datoria.

„Procuratura moldovenească a fost „reformată” o dată în cincinal, în timp ce starea de lucruri, în fond, rămânea cam aceeași. În mod paradoxal, efectele reformei din 2016 sunt cele mai nocive și nu pot fi înțelese plenar, dacă nu sunt analizate în contextul general al funcționării instituțiilor democratice la acel moment. Sistemele sunt formate din reguli și oameni. Schimbarea regulilor fără schimbarea oamenilor, la fel ca și schimbarea oamenilor fără schimbarea regulilor nu dă niciun rezultat. Din aceste considerente, chiar dacă această reformă era argumentată prin depolitizarea instituției (prin consolidarea rolului CSP), efectul a fost exact invers –instituția procuraturii a fost plasată (de altfel, rămâne a fi și astăzi) în „ghișeul unic al puterii de stat”, iar CSP, fiind ridicat la rang constituțional, a generat mai degrabă un efect de sindicalizare, decât să asigure independență procesuală a fiecărui procurorilor în parte”, scrie fostul ministru, într-un material pe blogul său.

Citește și: Directorul Centrului de Analiză și Prevenire a Corupției, despre modificările propuse de Guvern la Legea Procuraturii: „Sunt modificări de conjunctură. Nu cred că aceste modificări vor rezolva problema în sine”

Potrivit lui Tănase, politicienii post-independență nu concep exercitarea puterii de stat fără un procuror general controlabil. „Este suficient să remarcăm că, indiferent de legea pe care am avut-o și indiferent de cine s-a perindat la putere (comuniști, democrați, socialiști etc.), niciun procuror general nu și-a dus mandatul până la capăt. De fiecare dată când s-a schimbat puterea, primul lucru pe care l-au făcut guvernații a fost schimbarea procurorului general și niciodată legislația nu a contat. Controlul asupra procurorului general nu ține doar de instrumentarea dosarelor politice la comandă, ci și de chestiuni de administrare curentă, departe de zona penală! La orice problemă existentă, de la scumpirea curentului electric la alegerea președintelui Curții Constituționale și la mirosul neplăcut din oraș, politicienii au un singur răspuns: cerem procuraturii să se sesizeze”.

Acesta precizează că ceea ce nu realizează politicienii este că „interesul deosebit” pentru controlul asupra procuraturii nu a avut alt efect decât să corupă instituția ca atare, procurorii devenind tot mai „sensibili” la așteptările politicienilor. „Salarii mari, pensii, sediu somptuos în centrul capitalei - toate astea sunt prețul pe care puterea îl plătește procuraturii pentru loialitate, iar răspunsul este potrivit așteptărilor. Este suficient să urmărim cum aceleași persoane, care „îndosariau” până în iunie la comanda fostei puteri, „îndosariază” astăzi la comanda actualei puteri, învrednicindu-se de laude că „în sfârșit, procurorii încep să-și facă treaba””, remarcă sursa citată.

„Cu tot respectul față de eforturile pe care le face premierul Sandu, dar punerea întregii reforme judiciare în dependență de „calitatea umană și profesională a viitorului procuror general” nu face altceva decât să genereze așteptări total distorsionate ale societății de la procuratură - procuratura să intervină oriunde, oricând și să le rezolve pe toate. Fără independența procesuală, transformarea procurorilor în magistrați nu este posibilă. Doar având această independență procesuală, CSP-ul ar putea funcționa așa cum se așteaptă de la el. În caz contrar, CSP-ul va rămâne a fi instrumentul de la degetul mic al procurorului general (respectiv, a celor care îl desemnează pe acesta). Subordonarea procesuală a procurorilor, de fapt, și este acea centură de transmisie care asigură controlul întregii PG de către zona politicului, pe cauze și soluții concrete. Privită mai larg, independența procesuală a procurorilor ar fi un element important de excludere a imixtiunii și controlului politic asupra procesului de înfăptuire a justiției”, argumentează fostul ministru.

Alexandru Tănase a mai adăugat că proiectul de lege propus de Ministerul Justiției nu conține nicio prevedere ce ar viza consolidarea independenței procesuale a procurorilor, focusându-se exclusiv pe preluarea contorului asupra procedurii de desemnare a procurorului general.

„Din aceste, dar și din alte considerente, am senzația că actuala putere vede Procuratura Generală la fel cum au văzut-o predecesorii lor - ca un atribut represiv al puterii politice, și mai puțin o parte a autorității judecătorești. Politicienii vor să fie cei, care vor indica la televizor cu degetul asupra „vinovatului”, iar procurorul general „depolitizat abundent” prin filtrele MJ și numit prin decret prezidențial, va trebui „să-și facă datoria” și să caute cum să-l „îndosarieze” sau să nu-l „îndosarieze” pe acesta. În cazul în care vreun procuror de caz va dispune neînceperea urmăririi penale, pe motiv că nu sunt probe (sau va dispune urmărirea cui nu trebuie), nu va exista nicio problemă: legea permite procurorului general să-i ia dosarul și să-l dea unui alt procuror care va face ceea ce se așteaptă de la el.

Astfel, o veritabilă reformă a Procuraturii, de care R. Moldova chiar are nevoie, a fost redusă la o serie de modificări destul de sumare și amatoricești, care ridică mari probleme de constituționalitate și care, în realitate, mai mult vor politiza această instituție. O veritabilă reformă a procuraturii, care ar fi construită pe un alt model, nu poate fi făcută fără modificarea Constituției și a întregii arhitecturi a procedurilor penale”, a conchis Alexandru Tănase.