STUDIU // Atașatul militar de pe lângă Ambasada Federației Ruse la Chișinău, implicat în acțiuni de SPIONAJ împotriva R. Moldova

Federaţia Rusă este prezentă în Republică Moldova prin diferite instituţii, inclusiv prin instituţii diplomatice, instituţii pretins culturale, mass-media, ONG şi, nu în ultimul rând, prin cele militare.

Un studiu elaborat IDIS „Viitorul” în luna mai curent – „Riscuri de Securitate și Apărare în contextul reglementării”, subliniază că, atunci când vorbim despre instituţiile militare, ar trebui să evidenţiem instituţia ataşatului militar şi aero pe lângă Ambasada Federaţiei Ruse din R. Moldova, reprezentantul FSB-ului pe lângă aceeaşi ambasadă, agenţii serviciilor secrete ale Federaţiei Ruse şi, nu în ultimul rând, trupele GOTR din Transnistria şi aşa-zisele forțe de pacificare din regiunea de est a republicii.

„În ceea ce ţine de activitatea instituţiei ataşatului militar şi aero au fost mai multe semnale că ar fi implicată în acte ostile faţă de Republica Moldova, fiind convocat atât la Ministerul Apărării, cât şi la Ministerul Afacerilor Externe şi Integrării Europene. Unele investigaţii arată şi implicarea ajutorului ataşatului militar şi aero în activităţi de spionaj împotriva Republicii Moldova”, se arată în studiul IDIS „Viitorul”, semnat de Rosian Vasiloi.

CITIȚI și VIDEO // Cine sunt diplomații ruși EXPULZAȚI de autoritățile de la Chișinău. Decizia a fost luată în baza informațiilor SERVICIILOR speciale din Moldova

Cercetarea IDIS „Viitorul” analizează toate așa-zisele structuri de forță din regiunea transnistreană, susținute masiv de Federația Rusă, care sunt responsabile și de așa-numita securitate a „frontierelor” regiunii separatiste.

Potrivit studiului, 20,7% dintre toate cheltuielile din regiunea transnistreană sunt dedicate sectorului de apărare, securitate şi ordine publică. Dintre acestea, apărării îi revin 28,4% din sursele alocate, iar securității şi ordinii publice – 71,6% și asta fără finanțarea structurilor militare transnistrene din sursele Federației Ruse.

Cea mai mare povară a aşa-zisului buget transnistrean din 2016 o constituie cheltuielile pentru „structuri de forţă”, în creștere cu 14,4% față de anul 2015.

Sursa mai enumeră dotările forțelor militare din Transnistria efectuate de către Federația Rusă în ultimii ani, când președinte al Ucrainei era Victor Ianukovici: „În perioadă anilor 2010-2014, în timpul preşedintelui Ucrainei Victor Ianukovici, GOTR şi aşa-zisul sector de apărare, securitate şi ordine publică a fost susţinut masiv de Federația Rusă, prin dotare tehnică de ultimă generaţie în domeniul IT şi comunicaţiilor. Plus la asta, structurile militare din stânga Nistrului au început procesul de „modernizare” cu echipamente moderne, inclusiv pentru infanterie, subdiviziuni de destinație specială. Au fost aduse 40 de camioane „Ural 375”, fiind unele dintre cele mai performante. Aceste camioane permit transportarea a 50 de persoane odată, plus la ele pot fi atașate dispozitive de artilerie. Astfel, trupele paramilitare au devenit mai mobile. 2 000 de oameni se pot așeza și ajunge unde li se spune”.

CITIȚI și Interviu EXCLUSIV: „Armata transnistreană poate liber să AJUNGĂ, timp de 24 de ore, la Prut”

Autorul studiului se întreabă de ce „demnitarii transnistreni” sunt școliţi în Federaţia Rusă și de ce se admite paraşutarea demnitarilor” noi din Federaţia Rusă acolo.

„Potrivit unor informații pretinse oficiale, numărul total al efectivului pretinselor forțe armate ale regiunii (transnistrene) este de 15 000, real însă diferite surse estemiază la 6 000 – 7500. Asta nu înseamnă că cele 15 000 nu pot fi atinse în cazul mobilizării în foarte scurt timp. Asta se referă și la numărul tehnicii militare. Conform datelor oficiale, pretinsele forțe armate ale Transnistriei au 18 tancuri de tip T-64 БВ, dar în caz de pericol sunt elaborate cu includerea în calcul a unei părţi din tehnica militară şi armamentul GOTR, în special din depozite. În anul 2016 au avut loc 47 activităţi, până la data de 20 mai curent – 32”, mai notează studiul.

Rosian Vasiloi constată că, în toţi aceşti 26 de ani de după independenţă, orice iniţiativă de rezolvare a conflictului transnistrean se solda cu eşec. Fie autorităţile, fiind maleabile, acceptau, în anii 1992-1998, condiţiile impuse de Federaţia Rusă, inclusiv cu finalităţi „brejneviste” în anii 1996-2000, fie unele iniţiative impuse de Federaţia Rusă erau respinse pe ultima sută de metri, fie unele iniţiative erau respinse de Federaţia Rusă.

„Tot în aceeaşi perioadă 1991-2001, frontiera de stat a Republicii Moldova rămânea fără acoperire statală, excepţie făcând câteva posturi vamale, dar de fapt unul dintre ele pe segmentul transnistrean al frontierei de stat Pervomaisk-Cuciurgan, pe teritoriul Ucrainei. Nici „frontiera administrativă” nu era în vizorul autorităţilor naţionale. Întrebarea firească în acest sens este de ce frontiera de stat a Republicii Moldova a rămas „descoperită” timp de 10 ani și ale căror interese a servit această „descoperire”? Între timp, Federaţia Rusă s-a impus pe toate dimensiunile în regiunea transnistreană, inclusiv în domeniul apărării, securităţii şi ordinii publice. Această impunere a luat amploare după 2011 şi, pe moment, a ajuns la apogeul său, inclusiv şi cu sfidarea deschisă a autorităţilor Republicii Moldova”, susține expertul de la IDIS „Viitorul”.

Asta se datorează maleabilităţii inclusiv a actualului preşedinte al Republicii Moldova, Igor Dodon, care de la învestire a vizitat Federaţia Rusă de 6 ori, întâlnindu-se cu Vladimir Putin cu care discută inclusiv problematica transnistreană: „Ca rezultat, avem „adresări” către Federaţia Rusă din partea separatiştilor de a disloca trupe militare ruse la frontiera de stat a Republicii Moldova cu Ucraina. Avem o creștere semnificativă a aplicaţiilor militare a GOTR şi a forţelor paramilitare separatiste. Avem implicări directe ale serviciilor de informaţii ale Federaţiei Ruse în Republica Moldova. Avem un GORT, fără un statut şi mandat clar definit, dar cu implicări în toate sferele”.

Printre recomandările studiului IDIS „Viitorul” se numără intensificarea de către R. Moldova a dialogului cu partenerii cu privire la înlocuirea aşa-zisei misiuni militare de pacificare cu o misiune internaţională cu statut civil poliţienească (MISCP), cu un mandat clar definit, termeni de referinţe transparente sub drapelul ONU/UE/OSCE, cu asigurarea unui protectorat pe termen mediu 3-5 ani.

Totodată, Republica Moldova trebuie să propună, negocieze şi, ulterior, să implementeze mecanismul de demilitarizare, decriminalizare şi democratizare, prioritate la prima etapă fiind demilitarizarea Zonei de Securitate şi a segmentului transnistrean al frontierei de stat.

Expertul mai propune modificarea formatului de negocieri din „5+2” în „7+”, care ar prevedea schimbarea statului SUA și UE din observatori în mediatori, cu competențe depline, inclusiv și cu posibilitatea de accedere a oricărui partener al Republicii Moldova etc.

„Urmează ca toate propunerile să fie în strictă conformitate cu interesul naţional, Constituţia Republicii Moldova şi cadrul legislativ, fără a accepta compromisuri, ce ar fi în contradicţie cu ele sau ar duce la căderea Republicii Moldova sub protectoratul cuiva. (…) Noi, ca ţară, ar trebui să conştientizăm că politica paşilor mici infiltrată în formatul de negocieri „5+2” de către Federaţia Rusă a arătat că nu mai este valabilă, în special în ultimii 3-4 ani. Ar trebui să ne mişcăm mai repede cu paşi siguri, folosindu-ne de contextul actual, dar şi de sprijinul partenerilor de încredere, în acelaşi timp impunând celor fără încredere mesaje şi acțiuni concrete în interesul naţional, fiind gata pentru un dialog diplomatic, numai cu „linii roşii clare”, care nu sunt obiectul unui târg, una din aceste linii roşii fiind frontiera de stat a Republicii Moldova pe toate sectoarele ei”, încheie studiul IDIS „Viitorul”.