Student la medicină, pus pe nedrept la zid pentru „disertație scrisă cu AI”: universitatea îi dă dreptate abia după apel

În august anul trecut, studentul la medicină Harrison Sharples a fost „șocat” când a primit un avertisment de abatere academică, prin care i se spunea că dizertația la care își petrecuse toată vara fusese semnalată ca fiind generată de inteligență artificială.

Studentul de 20 de ani de la Universitatea St Andrews nu își putea explica cum au ajuns evaluatorii la concluzia că lucrarea nu era a lui.

El a spus că nici măcar nu i-a trecut prin minte să folosească AI, pentru că avea suficient timp să finalizeze sarcina și chiar s-a bucurat de procesul de scriere.

„Tind sincer să uit că e o opțiune pentru mine”, a declarat el.

Potrivit universității, dizertația sa despre impactul terapiei prin joc în reducerea anxietății la copiii spitalizați a fost evaluată de doi examinatori umani.

Unul dintre ei a ridicat semne de întrebare privind posibilul uz de AI.

Notițele evaluatorului – consultate de presă – exprimau îngrijorări legate de „tonul lustruit și uniform” al lucrării, remarcând „gramatica constant impecabilă și structura asemănătoare a propozițiilor, fără variații de stil”.

Observațiile menționau și o „structură formulaică a paragrafelor, care urmează un tipar tipic AI de «afirmație generală, exemplu/rezultat și concluzie»”.

Alte comentarii făceau trimitere la formulări repetitive și la lipsa unui „criticism nuanțat”, precum și la utilizarea frecventă a cratimei de tip „em dash”, un semn de punctuație despre care se crede că este preferat de multe modele AI.

Din cauza acestor suspiciuni, Harrison a primit o dată pentru a participa la o audiere virtuală cu un panel al școlii de medicină a universității, pentru a-și susține cazul.

El afirmă că s-a pregătit bine, și-a strâns dovezile și a repetat cum să își apere poziția. Însă, în ziua audierii, linkul pentru ședința online nu a ajuns la timp.

După ce a scris universității, a primit linkul la cinci minute după ora programată pentru începerea audierii.

„În acel moment eram extrem de nervos, pentru că mă gândeam că asta este singura mea șansă să mă dovedesc, să mă reabilitez – și că ei vor crede că pur și simplu nu mă prezint”, a povestit el.

În cadrul audierii de jumătate de oră, studentului i s-a cerut să definească termenii medicali folosiți în dizertație, lucru care, spune Harrison, l-a luat prin surprindere.

„Eram deja atât de tulburat din cauza modului în care a început audierea”, a mai spus el.

„Nu cred că m-am reprezentat pe mine însumi chiar atât de bine.”

După o săptămână, a primit decizia: acuzațiile privind utilizarea AI au fost menținute.

Consecința era că nota lui urma să fie plafonată la șapte, adică abia suficient cât să treacă, iar hotărârea urma să apară în dosarul său profesional la General Medical Council (GMC).

„Nu știam nimic despre faptul că voi avea o notă permanentă pe dosar ca viitor medic, asta a fost ceea ce m-a împins cu adevărat să fac apel”, a declarat Harrison.

Universitatea i-a acceptat apelul, recunoscând că întârzierea trimiterii linkului i-a afectat capacitatea de a-și prezenta în mod corect cazul. El a fost invitat la o nouă audiere, la mijlocul lunii noiembrie.

Harrison spune că a doua audiere s-a desfășurat într-un mod similar cu prima, doar că de această dată întrebările comisiei au vizat modul lui de lucru și abordarea scrierii.

„A mers mult mai lin”, a spus el.

„Cred că am reușit să îmi exprim mult mai clar punctele de vedere.”

De această dată, universitatea a decis să nu mai mențină acuzațiile.

„M-am simțit atât de ușurat”, a afirmat Harrison.

„Ar fi fost extrem de stresant să am constant acea mențiune pe dosarul meu.”

În final, a obținut nota maximă la dizertație, iar cazul nu va afecta istoricul său profesional. Totuși, Harrison spune că pe parcursul întregului semestru a fost măcinat de griji, ceea ce i-a afectat studiile.

El povestește că a avut o rețea de sprijin formată din prieteni, iubită și familie, rămași acasă la Manchester, dar situația l-a marcat „la nivel interior”.

„Au fost atât de multe momente în care pur și simplu nu știam ce se întâmplă și cred că asta mi-a provocat cel mai mult stres și îngrijorare”, a spus el.

„Era atât de prezent în mintea mea încât nu mă lăsa să mă gândesc la altceva. De aceea mi-am neglijat studiile, pentru că pur și simplu am fost împins în afara spațiului de funcționare din creierul meu.”

Harrison a fost nevoit să își amâne examenele cu un semestru și să le susțină la mijlocul verii. Din acest motiv, absolvirea lui a fost decalată până în decembrie.

„Aș fi absolvit dacă nu s-ar fi întâmplat asta cu mine”, spune el.

Consilierul în etică AI Sidrah Hassan a afirmat că modelele de limbaj de mari dimensiuni (LLM) se dezvoltă „cu viteza luminii”, iar instituțiilor le este dificil să țină pasul.

„Există semne revelatoare pe care sistemele AI tind să le folosească în ieșirile lor, și care te pot ajuta să îți dai seama dacă un text este generat de AI sau scris de un om”, a explicat ea.

Dar, potrivit ei, instrumentele actuale de detectare a AI nu sunt suficient de robuste și au o rată mare de eroare.

Evaluatorii umani pot marca lucrările atunci când nu sunt siguri, însă Hassan susține că simpla „vânătoare” de studenți nu este o soluție sigură pentru viitor.

„Cred că nu acesta este punctul”, a spus ea. „Ar trebui să schimbăm modul în care îi testăm, pentru că, fiind oameni, vom încerca întotdeauna să găsim calea ușoară pentru a face ceva.”

Într-o declarație, Universitatea St Andrews a precizat: „Nu am comenta detaliile unor cazuri individuale, dar putem confirma că, în acest caz, decizia de a admite apelul studentului s-a referit exclusiv la o chestiune procedurală privind organizarea audierii.

Lucrăm atât în cadrul universității, cât și la nivelul întregului sector pentru a sprijini utilizarea responsabilă a AI în activitatea academică, inclusiv în medicină.”