Spectacol după piesa lui Dumitru Matcovschi: „Cântec de leagăn pentru bunici”- o poveste a noastră

„Cântec de leagăn pentru bunici”, după piesa lui Dumitru Matcovschi și în regia lui Alexandru Cozub la Teatrul Național „Mihai Eminescu”, este un spectacol despre viața plină de griji a oamenilor de la sate, dar și despre cuibul părintesc părăsit de copii. E povestea tuturor părinților, care întotdeauna își așteaptă, disperați, fiii și fiicele în ograda părintească.

Lumea lui Teofil Augustinovici

Eroul principal al spectacolului,Teofil Augustinovici, în interpretarea actorului Vitalie Rusu, este, mai întâi de toate, una dintre cele mai văzute și stimate personalități ale satului, în care sătenii au multă încredere și de la care încearcă să ia adevărate lecții de viață.

Este omul care a instruit generații întregi, fiind învățător la școala din sat, motiv pentru care vede viața diferit față de sătenii săi. Or, lumea sa este o lume interioară, în care bucuriile și frustrările vieții omenești se bat cap în cap, relevând setea omenească de un trai fericit.

Un cuplu, două drame...

Cuplul de părinți Teofil Augustinovici și Margareta Aurelevna, în interpretarea actorilor Vitalie Rusu și Angela Ciobanu, reprezintă prototipul oamenilor de la sate ajunși la vârsta împlinirilor, care, din păcate, pe alocuri se văd nefericiți, trăindu-și drama diferit unul față de altul. Povestea lor este una tristă, dar reală: un strigăt de disperare față de valorile sacre omenești.

Comicul și dramaticul

Comicul, reprezentat de Nae, Gore și alte pesonaje deosebit de ciudate, se intercalează ușor cu dramaticul, conturând, pe parcursul spectacolului, tabloul unei mari familii de săteni, care își doresc o viață mai bună pe meleagurile lor. Către finalul spectacolului, dramaticul devine central, identificând așteptările lui Teofil Augustinovici, care își vede realizarea viselor și împlinirilor pe plan personal, contopite cu noile progrese ale satului.

Originalitatea decorului

Decorul spectacolului, creat cu originalitate de către scenograful Adrian Suruceanu, vine să aducă în fața spectatorului hotarele a două lumi omenești, prin care „se perindă”, de fapt, sufletul și conștiința omului-Teofil Augustinovici, momente care reprezintă căutările noastre omenești în anumite momente ale vieții, când ne simțim izolați, părăsiți și ruinați.

Textul pesei lui Dumitru Matcovschi, actual peste decenii

Chiar dacă textul piesei a fost scos din sertare, fiind pus în scenă în anul 2010, regizorul spectacolului, Alexandru Cozub, reușește să adapteze timpului conținutul piesei, încercând să scoată în evidență lacune ale contemporanilor noștri, care, deseori, pun accent pe valorile materiale, uitând de tot ce este sfânt. E un spectacol care răvășește prin trăirea emoțiilor și sentimentelor legate de casa părintească. E povestea care ne învață să revenim la colțul nostru sfânt, la dulcea vorbă părintească. E o lecție despre o mângâiere caldă a părinților noștri de ieri, de azi și de mâine.

Text de Eleonora Stăncuță