Sorina Ștefârță, despre atentatele de la Paris și Bruxelles: „Vise pentru Magda”

Când, acum două săptămâni, am revenit de la Paris, nepoată-mea Magda s-a lipit pisiceşte de mine şi m-a întrebat cu ochi visător-strălucitori: „Nana, da tu chiar ai văzut Turnul Eiffel?”. „Da, i-am spus, l-am văzut şi o să-l vezi şi tu curând...”. Pentru că ideea de a merge la Paris împreună se cocea mai demult - iniţial pentru Disneyland, ce-i drept, dar întrebarea despre Tour Eiffel mi-a dat de înţeles că fata e (aproape) mare şi că visele devin altele...

Mi-am amintit de mine la vârsta ei. E adevărat că eu pe atunci abia descopeream franceza, nici vorbă de patria acesteia, dar visele... visele nu mi le putea interzice nimeni… Datorită lor, probabil, atunci când în 2007, pentru prima dată, am luat la picior Parisul, simţeam că sunt acasă şi că doar revăd, după o lungă despărţire, locurile în care am crescut în… pagini de carte, răsfoite pe malul Nistrului… Şi câţi dintre noi nu au îndrăgit Parisul din carte şi de la orele de franceză, cu mult până a-l descoperi şi îndrăgi pe viu?..