Și-a IGNORAT mama toată viața, dar după moartea ei a căutat într-o ladă veche. A început să plângă ca un copil

Marc Mero este un fost boxer american și luptător de wrestling profesionist. Dependent de droguri, el s-a îndepărtat tot mai mult de mama lui, din cauza mai multor certuri pe care cei doi le-au avut de-a lungul timpului.

După ce a cunoscut faima și a câștigat mai multe titluri de campion, Mero a uitat definitiv de femeia care i-a dat viață și nu i-a mai vorbit niciodată. Dar într-o zi a primit un telefon neașteptat prin care a fost anunțat că mama lui murise.

A mers la înmormântare, apoi a mers în camera mamei ca să se reculeagă și a dat peste o ladă veche, pe care femeia o ținea lângă pat. După ce a deschis-o, a început să plângă ca un copil: lada era plină cu articole de presă cu și despre Mero, fotografii cu el, centurile de campion, medalii, obiecte personale și multe altele. Fostul luptător a înțeles atunci că mama lui l-a iubit necondiționat.

Marc Mero s-a retras din lumea sportului în 2006, iar în prezent este public speaker, având în portofoliu și un ONG dedicat copiilor și adolescenților, „Champion of Choises”. Fostul luptător își începe mereu discursurile cu un elogiu adus celei mai dragi ființe, mama.

El își amintește că la începutul carierei, mama lui îl susținea mereu de pe marginea ringului de box: „Marc, ridică-te!, Marc, ridică-te!”, dar când era întrebat de băieți dacă aceea era mama lui, răspundea de fiecare dată că nici măcar nu o cunoaște pe acea femeie.

„Dar cel mai mare dar pe care mi l-a dat mama vreodată este că a crezut în mine. De trei ori am luat supradoză de droguri și ar fi trebuit să fiu mort acum. Dar cred că am fost ținut în viață cu un scop.

Arată-mi anturajul tău, iar eu îți voi prezenta viitorul tău. De unde știu asta? Deoarece mi-am petrecut timpul cu ratați și uite așa am devenit cel mai mare ratat dintre toți! Pentru că am renunțat la orice visasem încă din copilărie, din cauza persoanelor pe care le-am ales să fie în jurul meu. Prietenii mei mă duceau acasă pe la vreo două sau trei noaptea. Eram drogați, beți, râdeam în mașină. Opreau în fața casei și îmi ziceau: ‘Marc, Marc! Lumina e încă aprinsă’. La care eu îmi ziceam `Oh, fir-ar! Mama e încă trează!`. Vedeți voi, mama nu se punea niciodată să doarmă până nu știa că fiul ei e încă viu. Intram în casă și mă ruga să stau de vorbă cu ea, dar îi spuneam de fiecare data că sunt obosit.

Cum am răsplătit-o? Îmbătându-mă?! Drogându-mă?! Făcând prostii?! Ieșind cu ratați?! Pentru ce toate astea? Tot ceea ce și-a dorit a fost să vorbească cu mine. Aș vrea să pot să vorbesc acum cu tine, mamă! Mi-aș dori să vezi ce fac. De ce nu am putut să fiu un fiu bun?

Mama mi-a fost mereu alături, dar nu am apreciat-o. Asta până când moartea mi-a luat-o și a fost prea târziu. Cât de prețios este acest dar al vieții și familiile noastre și cât de ușor pot fi luate! Vedeți, eu nu mai trăiesc în timp, ci în momente. Nu în buzunarul tău este ceea ce contează. Este vorba de dragoste. Dragostea este doar un cuvânt; până când apare cineva și îi dă un înțeles. Tu ești acel înțeles! Iar cu cât realizezi mai curând acest lucru, cu atât mai bine”.

Sursa: unica.ro