Secretarul general adjunct al NATO, Mircea Geoană, mesaj cu ocazia Zilei Naționale a României: „Toți aparținem unei singure NAȚIUNI față de care avem obligația să ne strângem rândurile și să‑i dăm șansa unui nou început”

„Puterea noastră interioară, a românilor din țară sau din Diaspora, este dată de măsura în care vom avea capacitatea ca, după peste 30 de ani de când ne‑am câștigat libertatea și la aproape 20 de ani de când am intrat în lumea euroatlantică, să reîmbrățişăm Ideea Națională și să vedem cu luciditate ce ne împiedică să ne atingem întreg potențialul. Toți aparținem unei singure națiuni față de care avem obligația să ne strângem rândurile și să‑i dăm șansa unui nou început”, a declarat secretarul general adjunct al NATO, Mircea Geoană, cu ocazia Zilei Naționale a României.

Potrivit oficialului, după ce Moldova și Țara Românească au devenit o singură țară, sentimentul unității a crescut și toate teritoriile locuite de români au început să vibreze, întrezărind posibilitatea realizării întregului vis.

„Conștiința românilor de pretutindeni s-a încărcat cu realitatea acestui vis românesc total, iar, ceea ce până atunci nu exista nici măcar ca posibilitate, a devenit o datorie a tuturor. Și astfel, Unirea cea Mare de la 1918 a devenit un proiect politic clar, gândit și pregătit cu răbdare, în așteptarea momentului favorabil, care a venit la timp, ca o vreme a culesului, pentru rodul crescut din sămânța plantată de bonjuriștii de la 1848”, menționează Geoană.

În opinia sa, momentele marcante din istorie a deschis ferestre de oportunitate pentru România.

„Revoluția de la 1848, Primul Război al Crimeii, Primul Război Mondial, invadarea Cehoslovaciei, căderea Zidului Berlinului, 11 septembrie 2001 - fiecare dintre aceste momente a deschis pentru România ferestre de oportunitate pe care politicienii de atunci le‑au putut exploata așa cum s‑au priceput ei mai bine. Mica Unire, Marea Unire, jocul dintre cele două Blocuri, comunist și capitalist, din anii 1970, Consensul de la Snagov, care a condus la aderarea noastră la NATO și la UE, au fost bornele aceluiași instinct al oportunității, de care au dat dovadă elitele românești de fiecare dată când contextul internațional a permis avansarea Proiectului Național. Însă, niciodată de-a lungul existenței României moderne nu am avut ca astăzi, mai mult decât o alianță militară, o apartenență la structuri de integrare atât de intime cu Occidentul. Dacă, până la intrarea în NATO și în UE, România – în diversele sale întrupări statale cu geometrie variabilă, în funcție de raportul de forțe între Marile Puteri – era mai degrabă o bucată importantă de geografie strategică, astăzi Occidentul instituțional este aici”, a conchis Mircea Geoană.