Stiri

Schimbăm traseul. Dar mintea?

Editorial 17.05.2013 09:43 Vizualizări

1273

Nu-i ușor să fii primar de Chișinău în luna mai. O lună care, de câțiva ani buni, se desfășoară conform aceluiași scenariu - marș de protest cu drapele roșii și slogane în limba rusă de 1 mai, comemorări și cuvântări în limba rusă de 9 mai, înjurături în mai toate limbile pro sau contra gay-lor, care încearcă din nou marea cu degetul: da’ poate reușim să facem și noi un marș - unul mai colorat. Printre acestea se strecoară, încă pe furiș, Ziua Europei sau, ca în acest an, sărbătorile pascale. Iar primarul, săracul, trebuie să facă slalom la milimetru pentru a-i împăca pe toți. Când nu reușește și dă în bară, zice că nu a înțeles corect sau că altcineva e de vină.

Așa a fost cu concertul de 9 mai. Când a văzut că gluma cu cântecele rusești în Piața Marii Adunări Naționale se îngroașă, s-a încercat a da vina pe Guvern și… a merge pe versiunea „catedrala de la Kentford” - chipurile, a fost informat greșit și nu a fost atent atunci când a semnat autorizația. Dar, precum am mai spus, Ambasada Rusiei nu ți-e om de afaceri cu care, deși ai bătut palma, poți să anulezi înțelegerea. Și concertul s-a ținut și… a trecut. Iar privind în urmă, te consolezi cu gândul că, la câte șuturi în fund am primit în viață și istorie, o palmă în plus pe obraz nu mai e mortală. Așa ne-o fi soarta și destinul - să încasăm non-stop palme.

Dar, ziceam, luna mai este ca o nenorocire, la doar o săptămâna după blestematul concert, Primăria fiind pusă în fața unei noi provocări - ce să facă cu homosexualii? Cum să împace și capra (legea care le dă dreptul să se manifeste), și varza (morala pentru care, în versiunea creștin-moldovenească mai ales, minoritățile sexuale sunt cel mai mare pericol)? Chit că la acest din urmă mesaj se alătură Biserica lui Vladimir - o instituție care și-a demonstrat nu o dată talentul de mare șantajistă.

Eu nu am o atitudine față de homosexuali - eu știu că ei există. Și nu am renunțat la unii prieteni doar pentru că am aflat că fac parte din această „categorie socială”. Nu prea îmi surâde nici mie încăpățânarea unor reprezentanți de-ai comunității lor de a mărșălui cu orice preț prin centrul capitalei. Dar dacă tot e lege, și dacă tot sunt oameni și cetățeni, nu pot să-i blamez pentru asta. Întrebarea e de ce se reacționează atât de târziu? De ce primăria nu anticipează, având experiența anilor precedenți, și nu „negociază” traseul marșului înainte ca să fie nevoie de modificarea acestuia?

Știu că, schimbând traseul, nu vom schimba și convingerile din capetele unora sau altora - în acest subiect, de secole, „minoritatea” și „majoritatea” au fost, sunt și vor fi, probabil, pe baricade diferite. Dar măcar să evităm aruncatul cu pietre…

Autor: Sorina Ștefârță

Prietenii tăi merită să știe ASTA!