Ruperea legăturilor cu familia, tot mai des discutată online: de ce pentru mulți e „ultima soluție” pentru sănătatea mintală

Ben Cole-Edwards nu a mai vorbit cu mama sa de trei ani și spune că relația lor a fost una turbulentă în cea mai mare parte a vieții lui.

Bărbatul de 30 de ani nu este singur în această situație. El este acum coach specializat pe traume, iar aproape 900.000 de persoane îl urmăresc pe TikTok pentru sfaturi.

În ultimii ani au existat mai multe conflicte de familie foarte mediatizate, inclusiv cazuri în care copiii celebri au ajuns să se distanțeze de părinți sau chiar să nu-i invite la evenimente importante, cum ar fi nunta.

Există relativ puține cercetări despre înstrăinarea familială în Regatul Unit. Totuși, un sondaj național realizat pe 1.300 de persoane în Statele Unite a arătat că până la 27% dintre adulții americani au rupt legătura cu un membru al familiei.

Ben povestește că a fost numit „răsfățat” în mediul online pentru faptul că s-a distanțat de mama sa ca să își protejeze sănătatea mintală.

El spune că mulți utilizatori susțin că ruperea relațiilor cu membrii familiei ar fi devenit un trend. Ben crede însă că înstrăinarea este „ultima soluție” pentru foarte multe persoane.

Încercând să explice decizia, el vorbește despre copilul interior al fiecăruia, care vrea să fie iubit, și afirmă: „A rupe legătura cu un părinte înseamnă să renunți la șansa aceea de iubire”.

În copilărie, Ben credea că viața lui era la fel ca a oricui altcuiva. Abia mai târziu, privind înapoi, a ajuns la concluzia că mediul în care a crescut era emoțional instabil.

Momentul de cotitură a venit în 2020, când bărbatul din Bridgend, tată a patru copii, aștepta primul său copil. Atunci a început să își pună întrebări, dorindu-și să fie cel mai bun tată posibil.

Totuși, după ceea ce descrie drept „tipare de comportament” repetate, el s-a retras treptat din relația cu mama sa.

În 2023, Ben a început să posteze online gândurile și trăirile lui.

„Fiecare video pe care îl postam mă obliga să sap adânc în viața mea, în copilăria mea. Să văd de ce fac ce fac și de ce ceilalți au făcut ce au făcut”, spune Ben, care a obținut diplome în psihologie și terapie cognitiv-comportamentală.

„Am început să vorbesc despre lucruri despre care nu vorbea nimeni și totul a explodat.

Mi-a schimbat viața... și eu doar vorbea despre mine.”

Ceea ce a început ca niște clipuri cu sfaturi pentru părinți s-a transformat acum într-o carieră: Ben oferă ședințe de consiliere clienților din întreaga lume.

El discută mai ales cu persoane între 20 și 30 de ani, iar Ben spune că 99,9% dintre clienți ajung la el deja rupți de familie, fizic sau emoțional.

„Dar am și clienți la 70 de ani care întreabă: «cum încep să îmi trăiesc viața?»”, adaugă el.

Nicola, mama lui Ben, susține că nu a fost nici abuzivă emoțional, nici fizic cu fiul ei.

Ca mamă singură, Nicola spune că „s-a asigurat că el [Ben] avea tot ce aveau prietenii lui” și descrie relația lor ca fiind „fantastică” până la sfârșitul adolescenței lui.

„Mi-am iubit fiul atât de mult... mi-aș fi dat viața pentru fiul meu”, afirmă ea, adăugând că ea a fost cea care a întrerupt contactul cu Ben după ce i-a descoperit contul de pe rețelele sociale, acum trei ani.

Psihologul Lucy Blake, cercetătoare în domeniul înstrăinării familiale de peste 10 ani, spune că nu există date care să indice clar o creștere a fenomenului, în schimb observă o schimbare majoră în felul în care se vorbește despre el.

Blake explică faptul că, în mediul online, apare uneori ideea că oamenii decid foarte ușor că o rudă e „toxică” și o exclud imediat din viața lor. Din experiența ei, însă, majoritatea persoanelor se gândesc la înstrăinare timp de zeci de ani.

„Ceea ce poate face să pară un trend este că este o experiență foarte comună”, spune Blake.

„Și pentru că este atât de izolantă, îmi imaginez că rețelele sociale sunt un real sprijin pentru cei care pot spune: «și eu trec prin asta».”

Melissa a început și ea să povestească pe rețelele sociale despre faptul că nu mai are legături cu familia, iar reacțiile au surprins-o prin numărul mare de oameni care au descris situații similare.

„Credeam că e ceva foarte rar, nu știam că există atâtea persoane care se pot regăsi în ceea ce spun”, afirmă ea.

Melissa, din West Yorkshire, spune că a ales să rupă legătura cu majoritatea familiei sale biologice acum aproape șase ani.

„Să tai contactul este literalmente ultima picătură după ani și ani în care încerci să fii persoana pe care ei o vor, încerci să îi mulțumești, suporți toate comportamentele lor”, adaugă ea.

„De fiecare dată când eram în preajma lor, plecam simțindu-mă extrem de deprimată și fără să știu ce să fac cu mine însămi”, continuă Melissa.

„Simțeam că personalitatea mea, felul în care arăt, caracterul meu, erau mereu criticate într-un mod foarte negativ.

Nu aduceau nimic bun în viața mea, dar eu continuam să mă agăț de relație, în speranța că voi primi afecțiunea de care aveam nevoie.”

Melissa spune că terapia a ajutat-o să accepte că nu mai are nevoie de răspunsuri.

Diagnosticată cu anxietate la opt ani și cu depresie la 14, Melissa susține că simte un soi de detașare față de viața ei de dinainte.

Deși își împărtășește povestea online, se confruntă și cu critici.

„Cineva poate să vadă un singur video de-al meu și să presupună că o fac pentru atenție, fără să ia în calcul că am 26 de ani de traumă, tot abuzul prin care am trecut”, spune ea.

„Nu ai accepta un astfel de comportament din partea unui prieten, nu l-ai tolera la serviciu, nu l-ai accepta de la nimeni.

Dar pentru că e vorba de familie, se pune o importanță uriașă pe acest cuvânt, iar tu ești considerat cel rău, doar pentru că e familia ta.”

Melissa crede că, în loc să întrebe de ce cineva nu își mai vorbește cu familia, oamenii ar trebui să întrebe: ce te-a făcut să pleci?

„Cel mai important pentru mine este să existe voci care să îi ajute pe cei ce au nevoie”, adaugă ea.

„Mi-ar fi prins atât de bine să am acces la așa ceva când eram mai tânără.

Vreau să fiu persoana care strigă pentru toți ceilalți, pentru că sunt atât de mulți care încă nu au voce.”