Cât ne costă lipsa prevenției: vaccinarea, investiție în sănătatea familiilor și reziliența sistemului medical

Cât ne costă să nu prevenim? Vaccinarea, pilonul invizibil al sustenabilității economice și al sistemului de sănătate

În cadrul conferinței „Health Forum: Vaccinarea pe tot parcursul vieții, o viață fără boli prevenibile prin vaccinare”, Raluca Simbotin, reprezentantă a Grupului de Vaccinuri din cadrul Asociației Române a Producătorilor Internaționali de Medicamente (ARPIM), a susținut necesitatea unei schimbări profunde în politicile de sănătate din România. Prevenția prin imunizare nu ar trebui privită ca o simplă cheltuială bugetară, ci ca o investiție strategică în sănătatea fiecărei familii și în stabilitatea întregii țări.

Într-o perioadă în care România își reevaluează prioritățile bugetare, întrebarea „Cât ne costă prevenția?” nu mai este suficientă. Raluca Simbotin atrage atenția că adevărata provocare financiară și umană trebuie formulată diferit: „Cât ne costă să nu prevenim?”

Dincolo de strategiile economice și de cifrele din sistemul sanitar, vaccinarea pe tot parcursul vieții este, înainte de toate, o decizie despre oameni și despre siguranța celor de acasă. Într-o societate în care numeroase persoane resimt ezitare sau oboseală în fața mesajelor medicale rigide, prevenția trebuie explicată printr-un limbaj cald, empatic și bazat pe încredere.

„Prevenția nu înseamnă presiune, ci grijă și alegeri informate făcute în ritmul fiecărei familii”. „Iar grija nu se oprește la copilărie. Înseamnă să îți protejezi bunicii vulnerabili când vine sezonul rece, să îți ajuți părinții care au afecțiuni cronice să evite o spitalizare grea sau să te asiguri, ca adult, că rămâi sănătos și activ alături de cei dragi.”

Subfinanțarea preventiei nu elimină cheltuielile, ci le transferă în viitor și le amplifică. Fiecare infecție care ar fi putut fi evitată poate declanșa o cascadă de costuri directe și indirecte. Acestea includ spitalizări dificile, complicații severe, presiune suplimentară asupra unităților medicale, precum și pierderea unor zile de muncă sau de școală.

Miza vaccinării depășește cu mult reducerea unei statistici. Ea înseamnă un copil care poate merge la școală și se poate bucura de timpul petrecut cu prietenii fără întreruperi, un adult care își păstrează capacitatea de muncă și productivitatea, dar și un bunic care evită agravarea severă a bolii de bază.

Pentru ca prevenția să devină un sprijin real și constant pentru cetățeni, reprezentanta ARPIM a evidențiat trei direcții esențiale:

1. Predictibilitate și finanțare multianuală: O strategie eficientă nu poate fi construită de la un sezon la altul. Este nevoie de planificare pe termen lung și de bugete multianuale, care să garanteze accesul continuu, echitabil și previzibil la măsurile de prevenție.

2. Decizii bazate pe date concrete: România dispune deja de o infrastructură importantă de date. Următorul pas este folosirea inteligentă a acestor informații, astfel încât sprijinul și informarea corectă să ajungă în primul rând la comunitățile și grupurile vulnerabile care au cea mai mare nevoie de ele.

3. Accesibilitate reală și un traseu simplificat: Chiar și atunci când vaccinul este disponibil, iar recomandarea medicală există, prevenția poate eșua dacă parcursul pacientului este îngreunat de birocrație. Vaccinarea trebuie să fie simplă, facilă și integrată în îngrijirea medicală de zi cu zi. O consultație de rutină la medicul de familie, o vizită la medicul specialist sau o evaluare pentru o boală cronică trebuie să devină o oportunitate firească de prevenție, fără drumuri inutile și fără timp pierdut.

Un punct central al discuției a fost integrarea prevenției în managementul bolilor cronice. Pentru un pacient cu afecțiuni cardiovasculare sau diabet, de exemplu, prevenirea unei infecții respiratorii prin vaccinare poate însemna evitarea unei agravări severe a bolii și a unei spitalizări neprevăzute.

Conceptul vaccinării pe tot parcursul vieții presupune adaptarea măsurilor de prevenție la fiecare persoană și la momentele-cheie ale vieții sale. Nevoile unui copil sunt diferite de cele ale unui adult activ, ale unui pacient cu o boală cronică sau ale unei persoane vârstnice. De aceea, prevenția trebuie să urmărească întregul parcurs al vieții, nu doar perioada copilăriei.

România are în prezent resursele necesare pentru a face acest pas: experți, profesioniști dedicați, vaccinuri moderne, date relevante și modele de bune practici. Provocarea este conectarea tuturor acestor resurse într-o politică publică unitară, coerentă și centrată pe om.

În contextul european actual, în care reformele și sustenabilitatea fiscală trebuie să evolueze împreună, România are ocazia să includă explicit preventia și imunizarea în planificarea strategică pe termen mediu. Vaccinarea nu reprezintă o simplă cheltuială, ci o investiție directă în capitalul uman, în liniștea familiilor și în reziliența întregului sistem de sănătate.