Stiri

Revolta îngerilor agramați sau „un pachet de răsărită anti-stres”

Editorial 18.04.2013 12:33 Vizualizări

1694

Revolta îngerilor agramați sau „un pachet de răsărită anti-stres”

Știu că nu voi fi singura care scrie la tema BAC-ului, nici în acest și nici în alți - trecuți sau viitori - ani. Nu pretind nici că voi veni cu cele mai lucide și pertinente gânduri, astfel încât să pun toate punctele pe i. Pentru că nu sunt expert într-ale educației, dar mai ales pentru că există subiecte în care punctul pe i nu poate fi pus niciodată. Iar loc de mai bine se găsește în toate, mite în învățământ. Și totuși…

Campioni la… rele

Cu mici excepții, nu suntem campioni la mai toate în lumea asta. Pe ici, colea un talent artistic rupe tiparele și frontierele și ajunge vedetă mondială. O dată în secol se întâmplă să câștigăm câte o medalie la Jocurile Olimpice - cele obținute pe la diversele saloane internaționale de inventică rămân, majoritatea, în anonimat, pe motiv că ideile premiate nu ajung să fie materializate. Sute de tineri frumoși încearcă, prin efortul propriu de studiu sau de muncă, pentru că „acolo, în afară”, banii părinților nu te salvează la examene și nici la angajare, să transmită o altă imagine a Moldovei pe meridianele globului. Dar, precum mereu se întâmplă, la TV apar preponderent autorii unor fapte urâte, deși aceștia sunt mult mai puțini.

Astfel, deocamdată, balanța indică o valoare negativă (acesta parcă e termenul contabilicesc) și, dacă am pune pe un cântar „cele bune” și „cele rele” la nivel de percepție despre noi, mă tem că a doua ne va trage încă în jos. Cine e vinovat? Nimeni. O imagine de țară nu se construiește în două decenii, iar atunci când nici în interiorul țării nu există o idee unică despre această imagine, s-ar putea ca și două secole să fie puțin. Mai trist este că cei care își propun să schimbe lucrurile la nivel și de formă, și de conținut, ajung să fie niște pária (persoană sau colectivitate desconsiderată și repudiată) care nu merită decât să fie împroșcați cu pietre. Așa cum se întâmplă de la o vreme încoace în cazul examenului de bacalaureat…

Un sport național sufocat de doping

Despre faptul că BAC-ul a devenit sport național într-un sistem de învățământ pervertit s-a mai scris. Și nu mai contează cine a adus primul „dopingul” corupției în această competiție - elevul, profesorul sau părintele. Cert este că, de ani buni, toți se revoltă, dar în momentul în care se vine cu niște reguli stricte de joc - gata, nu mai avem nevoie de civilizație și nici de corectitudine! Sistemul e într-atât de pervertit, încât, cu excepția profesorilor poate, nimeni nici nu încearcă să mimeze decența. O demonstrează cu prisosință și reportajul pus pe post miercuri de PRO TV, despre protestul liceenilor de la Cahul împotriva regulilor de la bacalaureat din acest an. Un protest pe cât de stupefiant ca „inovație”, pe atât de antologic, ca fenomen.

Să recapitulăm. „Revendicările” liceenilor au pornit de la testele „prea grele” și au ajuns la excluderea camerelor de supraveghere din sălile de examen. Așadar, un simplu exercițiu de logică ne spune că: 1) notele proaste luate la pretestări i-au motivat nu să „dreagă busuiocul” în puținul timp ce le-a rămas până la examene, ci să iasă cu pancarte în stradă; 2) dacă ar fi excluse camerele, nici testele nu ar mai părea atât de dificile… Pe mine nu mă interesează dacă tinerii au fost sau ba puși la cale de cineva. Deși, de vreme ce la noi luptele politice se dau chiar și la grădiniță, nu este deloc exclus… Mă amuză însă faptul că liceenii de la Cahul nu au înțeles că, prin protestul lor, ei au confirmat încă o dată că învățământul nostru a ajuns în mare baltă, de unde trebuie scos urgent. Nici chiar în mintea mea liberală și uneori libertină nu se leagă un protest împotriva interdicției de a copia la examenul de bacalaureat. Căci asta a fost, în definitiv, chintesența protestului. Și, precum spuneam mai devreme, unii elevi și părinți nici nu se sfiesc s-o recunoască.

De ce țin cu ursul

Așadar, eu țin cu ursul. Adică, în acest caz concret, cu Ministerul Educației. Poate că-și spune cuvântul „memoria istorică” despre o școală medie și o facultate, și o școală postuniversitară în care nu am copiat niciodată. Poate dorința de a mă răzbuna măcar simbolic pe colegii care aveau talent și, mai ales tupeu, la copiat...

Evident că în organizarea examenelor de BAC există multe probleme și cei din domeniu ar face bine dacă ar citi comentariile la reportajul de la Cahul, că se adună un întreg rechizitoriu acolo… Dar tocmai aceste strigăte de alarmă, indiferent că sunt bazate pe experiențe personale sau pe simple percepții, sunt un argument în plus pentru acțiune. Nu putem sta în loc doar pentru că ne sperie problemele. Nu putem să-i discriminăm pe elevii onești și pe părinți acestora doar pentru că „ceilalți” sunt mai mulți și mai șmecheri. Dacă nu o vom face acum, riscăm ca, peste încă alte decenii, să ne plângem de aceleași lucruri. Și să le ducem elevilor, la examene, un pachet-două de răsărită pe post de „anti-stres”.

Vedeți reportajul.

http://www.protv.md/stiri/social/revolta-in-cahul-zeci-de-elevi-au-protestat-impotriva-regurilor.html

Autor: Sorina Ștefârță

Prietenii tăi merită să știe ASTA!