Stiri

Reveniri în alb şi negru

Editorial 04.04.2013 12:56 Vizualizări

1656

Sorina Ștefârță

E ora patru dimineaţă. Afară ninge domol, aproape ca-n decembre(le lui Bacovia). Doar insomniile mele, cândva colorate, astăzi sunt gri. Enciclopediile spun totuşi că e şi gri-ul culoare – amestec de alb şi negru, în funcţie de proporţie şi de lumină.

E patru dimineaţă şi mă întreb, la această oră incertă între noapte şi zi, dacă există, pentru un jurnalist, ceva mai greu decât „un text de debut” (chiar dacă şi debutul nu e tocmai debut, şi texte de acest gen mi s-a întâmplat să scriu, vreo câteva, la viaţa mea…). Parcă se vrea o declaraţie de intenţii pentru viitoarele gânduri. Parcă se vrea o mărturisire de dragoste pentru viitoarele cuvinte. Parcă se vrea alb, dar parcă se vrea şi negru. Şi dacă nu vreau eu nici declaraţii, nici mărturisiri, nici…?!.

De ce să facem legăminte pe care, oricum, le vom încălca ori, şi mai rău, care la un moment dat vor deveni o povară pentru cei faţă de care le-am făcut? Căci, e lucru ştiut, cu toţii greşim, ataşându-ne de oameni pentru care nu suntem decât o opţiune, nicidecum prioritate, sau de idei frumoase care… nici măcar convingeri nu sunt.

Singurii care fac legăminte fără a se teme de consecinţele iminentei „ruperi” sunt politicienii. În cazul lor însă, vorba lupului dintr-un genial film animat de la apusul epocii sovietice, aşa le e lucrul şi ar părea nefiresc dacă s-ar întâmpla invers. Este valabil până şi pentru cei care strigă mai tare decât toţi că, de când mama i-a făcut (direct în politica moldovenească, din câte rezultă, chit că sunt de vreo trei ori mai bătrâni decât fenomenul propriu-zis), nu şi-au schimbat principiile şi valorile…

Moldova iese greu din iarna anului 2013. Până şi natura a încremenit parcă în acel fatidic decembrie, când un glonte accidental lansat de un vânător iresponsabil – dar la ce bun responsabilitate, când eşti „sus”?! – a ucis un om. Apoi, tăinuită fiind, această moarte a ricoşat în liniştea şi speranţa unei ţări întregi şi a scos la lumină toată mizeria ei ascunsă. O linişte mimată, din câte s-a dovedit ulterior, ca în familiile „perfecte” unde, brusc, se dovedeşte că soţul mai are o familie paralelă…

Dacă vrei să cunoşti cu adevărat un om, divorţează de el. Dacă vrei să cunoşti cu adevărat o ţară, inventează-i o criză politică. Garniseşte-o cu un „aşa vrea muşchiul meu să demit un guvern”; cu un escadron de ipocriţi care, periodic, nu mai pot de grija pentru moralitatea tinerei generaţii şi pentru care alternativa la „perversiune” e ignoranţa; cu un ex-procuror general care merge la Centrul Naţional Anticorupţie ca să bea o cafea de 6000 de lei; cu un alt – viitor – procuror general, fost ministru al Justiţiei în perioada comunistă, şi despre care nimeni nu credea că va mai fi dezgropat. Pentru simplul fapt că nu poţi dezgropa şi mai ales reabilita moral personaje atât de compromise… Dar Moldova – şi aici o să-mi permit să-l mai citez o dată pe dragul de Aureliu Busuioc – este ca şi America, ţara tuturor posibilităţilor. Doar că, din păcate şi de cele mai multe ori, în sensul negativ al cuvântului.

E şase dimineaţa şi faptul că afară s-a luminat deja îmi spune că, în pofida zăpezii, Moldova intră, totuşi, în primăvară. Iar dacă fostul ministru comunist al Justiţiei va fi votat de Parlament, atunci putem considera că în 2013 nici nu am avut iarnă.

În următoarea oră şi jumătate, singurul post de radio care poate fi receptat în casa mea de la capătul geografiei chişinăuiene va difuza de cel puţin două ori recentul hit Carla’s Dreams & Inna. Se pare că-l şi aştept – reflex condiţionat, dobândit în ultimele două săptămâni. A treia oară îl voi asculta în drum spre serviciu şi… viaţa are sens! Iar patologia obstructiv huliganică uniform iradiată capătă şanse din ce în ce mai mari ca să devină imnul neoficial al unei ţări – o ţară în alb şi negru.

(Acest text a fost scris în ultima săptămână a lunii martie…)

Autor: Sorina Ștefârță

Prietenii tăi merită să știe ASTA!