Romana Iorga, fiica Leonidei Lari, între poezie și astrofizică: Volumul ei de poeme „Temporary Skin” („Piele temporară”) a fost nominalizat la prestigiosul premiu american Pushcart

Noul volum de poeme al Romanei Iorga, „Temporary Skin” („Piele temporară”), apărut în 2024 la editura Glass Lyre Press, 2024 din Glenview, Illinois, a fost nominalizat la Premiul Pushcart, unul dintre cele mai importante premii literare din Statele Unite ale Americii.

„Volumul e despre temporaritatea tuturor lucrurilor, inclusiv a noastră”, a spus pentru Ziarul NAȚIONAL Romana Iorga fiica poetei Leonida Lari și a actorului Mihai Iorga din Chișinău.

Poemele din „Temporary Skin”, apreciate de comentatorii literari

Această nouă carte, cu o copertă realizată de sora poetei, pictorița Cristina Iorga, conține 51 de poeme și apare la o distanță considerabilă de cele anterioare: „Poemul sosirii” (Editura Glasul, Chișinău / Editura Crater, București, 1996) și „Auz simplu” (Editura Semne, București, 2000).

Cartea „Temporary Skin” se bucură de aprecierea comentatorilor literari, a poeților, cititorilor, au apărut recenzii entuziaste în presa literară.

„Istoriile familiei sunt îmbinate cu narațiuni ale pierderii și cu felurile în care pielea noastră reține, dar nu reușește să păstreze orice istorie o vreme mai îndelungată. Poeziile Romanei Iorga imploră cititorul să considere temporaritatea tuturor lucrurilor, până și a memoriei, drept „ceva la care te-ai putea reîntoarce acasă”, menționează scriitoarea Chelsea Dingman, autoarea cărților „Thaw, Through a Small Ghost” și „I, Divided”.

„În Temporary Skin (Piele temporară), poeziile Romanei Iorga desenează liric peisajele clare și emoționante ale pierderii și durerii, căutând locurile în care cei iubiți au fost văzuți ultima dată – grădini în ploaie, orașe înnorate, odăi în care oamenii stau așezați față-n față, prinși parcă într-un vis. Într-una dintre clipe, o ființă dragă este nespus de aproape, în următoarea a lăsat deja în urmă doar rana trecerii sale. Poate într-adevăr un ceas stricat ne arată întotdeauna ora potrivită. Și poeta își asumă, așa cum trebuie să o facă poeții, sarcina recoltei sale statornice”, scrie într-o recenzie Luisa A. Igloria, poetă laureată a statului Virginia.

Familia Romanei, între SUA, Elveția și Anglia

Romana Iorga a locuit o perioadă în SUA împreună cu soțul, Mark Ryan Gabriel Goodale, cetățean american, și cei doi copii, Dara și Isaiah. Romana a activat zece ani ca profesoară de engleză la un liceu cu profil științific și tehnologic din Alexandria, Virginia.Apoi s-a stabilit cu familia în Elveția.

În prezent se află la Oxford, unde soțul Mark are postul de visiting professor (profesor invitat – n.r.) la Facultatea de Antropologie, iar Romana lucrează ca editor la revista „Psaltery and Lyre” („Psaltirea și Lira”). În toamnă, vor reveni în Elveția.

Fiica Dara are 22 de ani și Isaiah – 20. Ambii copii studiază în Elveția, fiica s-a orientat spre astrofizică, iar Isaiah - spre economie.

Copilăria din Chișinău a fiicei Leonidei Lari

Am rugat-o pe Romana Iorga să ne povestească despre copilăria ei din Chișinău.

„Majoritatea poveștilor pe care le citeam în copilărie aveau Ilene Cosânzene cărora le cânta mereu floarea în cosița de aur. Țin minte că mă rugam intens înainte de culcare să mă trezesc a doua zi cu păr de aur lung. Dacă nu se putea de aur, insistam eu în naivitatea mea, cel puțin lung să fie. Până peste prag. Mă sculam, bineînțeles, cam dezamăgită a doua zi. Nu știu când am încetat să visez la lucruri irealizabile. Nu știu dacă am încetat. Cred că de la mama mi s-a transmis dragostea de scris. Îmi amintesc că mâzgăleam pe marginea manuscriselor ei când eram mică și încă nu știam literele. Adicătelea, scriam și eu poezii”, își amintește Romana Iorga.

Am mai întrebat-o ce diminutive avea Leonida Lari pentru fiicele sale Romana, Cristina și Emanuela.

„Diminutivele mămicăi erau șăgalnice și neașteptate. De exemplu, ne boteza câteodată băbuța, pufoasa, albastra, cel din urmă diminutiv era menit Emanuelei, singura dintre noi cu ochi albaștri. Emanuela are acum o fetiță cu ochi albaștri, finuța mea, Ileana”, ne spune Romana.

„Am mai moștenit de la mama și simțul umorului. Mă ajută când iau viața prea în serios. Mă surprind câteodată râzând ca ea”, mărturisește fiica ce mare a Leonidei Lari.

În martie, Romana și copiii săi își prind la piept mărțișoare, au multe în casă, trimise din R. Moldova. Așteptăm să ajungă la Chișinău volumul său recent de poeme. O felicităm pentru nominalizarea la Premiul Pushcart!