Povești de dragoste // Invidia...

poza simbol

Erau o pereche frumoasă. Au absolvit Institutul Pedagogic din Bălţi. Chiar înainte de absolvire, au făcut o nuntă modestă. Erau ani grei, după război, după foamete.

Munceau într-un sat din centrul Moldovei. Mariana era învăţătoare de limbă franceză, iar Tudor de matematică. Au început totul de la zero.

Zicea bărbatul că, dacă este înţelegere şi pace, toate sunt bune, pe toate le face omul. Tudor era om harnic, dar cea mai frumoasă calitate a lui era bunătatea. Mariana spunea despre soţul său – pâine caldă, nu alta.

Au stat în gazdă la mătuşa Vera până şi-au ridicat casa. Între timp, s-a născut Aglaia, iar peste zece ani, când terminau şi gardul de construit, a venit pe lume și Rodica.

Tudor şi Mariana îmbătrâneau treptat, dar aveau mare bucurie la casă – creştea Rodica, floarea tatei. Când a devenit studentă, au venit ani grei pentru pedagogi, nu primeau salariile cu lunile. Rodica, ca orice tânără, dorea să se îmbrace frumos, să aibă bani de buzunar, însă pentru părinţi acesta era un lux nepermis.

Şi într-o zi fata le-a declarat părinţilor că pleacă la munci în Spania. S-au speriat şi în același timp s-au pus pe gânduri. Să-i interzică - nu aveau curajul, nefiind în stare să-i asigure copilului necesarul de care avea nevoie. Să-i permită - le era frică, dar dacă cei cu angajarea mint, vor s-o prostitueze.

O noapte au tot căutat răspunsul corect. Spre dimineaţă, Mariana i-a spus fetei că merge cu ea în Spania. O va ajuta Dumnezeu să se angajeze cumva și ea. Zis şi făcut.

Angajatorii Rodicăi s-au dovedit a fi oameni cinstiţi. A fost angajată într-un restaurant la spălat vasele, iar mamă-sa aştepta o minune - când auzeau că are 55 de ani, toți refuzau.

Acasă, Tudor îşi vedea de şcoală şi de gospodărie, nu se plictisea. Mai cu seamă că de la un timp o îndesise cu vizitele vecina Maria, care îl tot descosea dacă s-au angajat „fetele”, cât o să câştige. Deşi îl mirau astfel de întrebări, Tudor nu era omul care să alunge pe cineva din casă. Mai târziu a observat că parcă cineva mișca lucrurile din casă dintr-un loc în altul, ba îi părea că dispar unele.

În ajun de Crăciun, se pregătea să meargă la sărbătoarea de la şcoală. Coborând scările, a simţit mai acut durerea ce-l necăjea de la un timp. S-a aşezat pe scări, rezemându-se de balustradă.

Aşa l-a și găsit Aglaia a doua zi. Venise să-şi vadă tatăl de Crăciun. Cei de la expertiza medicală spuneau că a făcut stop cardiac.

Tragedia aceasta a sfârșit așa. Aglaia şi-a înştiinţat mama şi sora ocupându-se de pregătirile de înmormântare.

Vestea le-a zguduit de nu erau în stare să judece. Când şi-a revenit din plâns, a dat fuga la agenție să cumpere bilete. Biata Rodică uitase că este zi de Crăciun. Implora, ruga, striga că tata a murit şi ea trebuie să ajungă acasă. A putut cumpăra bilete doar pentru 28 decembrie.

Au telefonat acasă rugând să nu îngroape mortul fără ele, doar că acasă era deja totul hotărât.

La aeroport, Aglaia n-a îndrăznit să le spună adevărul.

După zile şi zile, săturându-se de plâns, femeile au început să facă ordine în camera unde trăise tatăl şi soţul ultimul timp. Pe poliţa unde-şi ţinea obiectele de şcoală, sub milieul brodat de Mariana, au descoperit o groază de mercur metalic. Un al doilea şoc a răpus-o şi pe Mariana. Şi-a dat seama de unde i s-a tras moartea bunului ei soţ. Cea care le-a făcut zile negre ani la rând, până la urmă a obţinut ceea ce a vrut – i-a distrus. (L. Ț.)