Povești de dragoste // Divorțul

foto simbol

Nimeni nu putea presupune o atare întorsătură în viața acestui cuplu. Erau bine mersi, aveau locuință, afacere, ceea ce le permitea să ducă o viață decentă. Unicul lor copil avea performanțe mari la învățătură. Ce să mai zici – o familie normală.

Însă pe Adela a ajuns-o cuțitul la os. Gata, nu mai poate, divorțează... Și iată de câteva luni, umblă femeia pe drumuri, împreună cu copilul. Azi înnoptează la un frate, mâine la o prietenă și tot așa, fără să-și pună problema dacă lui Damian îi place viața asta de nomad. Se întrebau și profesorii ce se întâmplă cu băiatul de a început să cedeze la învățătură.

Apartamentul era proprietatea părinților lui Gicu, soțul Adelei. Deși l-au refăcut total când au intrat în el și reparația i-a costat mii de euro, acum pleca de acolo cu nimic. O valiză cu hainele ei și una cu ale lui Damian era toată bogăția.

Motivul de divorț, în opinia Adelei, era foarte serios. Ea era contabila firmei și, în virtutea funcției, toată ziua alerga prin oraș. Ba la bancă, ba la fisc, ba cu dări de seamă și tot așa în fiecare zi. Ca orice femeie normală, se îngrijea de aspectul său.

Însă bărbatului îi treceau alte gânduri prin cap. Gelos din fire, Gicu a început să-și suspecteze nevasta. Ba că se primenește din cale afară, ba că se întoarce târziu din oraș, ba că nu-i răspunde la telefon imediat. Fel de fel de pretenții.

Adela încerca din răsputeri să-i facă pe plac. Alerga cu limba scoasă de la o instanță la alta și repede la Gicu. Însă acesta nu aprecia eforturile femeii. La ofensele lui, încerca să se îndreptățească, să-l aline. Dar se întâmpla totul de-a-ndoaselea.

Pe măsură ce Adela venea mai devreme și era mai blândă cu Gicu, acesta devenea tot mai agresiv. Trecuse orice limite și o numea în fel și chip în prezența lui Damian. Și iată că răbdarea femeii a crăpat și a înaintat divorț.

Abia acum a văzut ea fața adevărată a bărbatului cu care a împărțit dormitorul timp de paisprezece ani. Unde o întâlnea, acolo o făcea de nimic. Ba a mai și amenințat-o că nu va vedea niciun sfanț de la firmă și că, dacă nu se va liniști, îi va lua și băiatul.

Adela nu se temea de el, dar chiar să ajungi într-așa hal după paisprezece ani de trai în comun, i se părea prea de tot. Nu-și dorea neapărat să-l pedepsească, dar el o tot provoca...

Atunci a scos din safeu toate documentele ce erau dosite acolo, documente ce dovedeau că firma a prejudiciat statul cu zeci de mii de lei. Stătea cu actele în mână și nu putea lua o hotărâre, le-a pus înapoi și a zis că mai așteaptă un pic.

Însă când a mers peste câteva zile la judecată și a ascultat câte zoi a turnat Gicu pe ea ca să-i ia copilul, a luat decizia...

***

Cine sapă groapa altuia, cade singur în ea, zice proverbul popular. În urma verificărilor, Gicu a fost condamnat la cinci ani de pușcărie cu confiscarea averii.