Patru ani de război: cum a supraviețuit Volodimir Zelenski tentativelor de asasinat, scandalurilor și presiunilor aliaților

În februarie 2022, când tancurile ruseşti au trecut graniţa, au circulat imediat zvonuri că Volodimir Zelenski a fugit din Ucraina. Cu Kievul sub un bombardament intens şi Rusia apropiindu-se rapid, liderii europeni se temeau de ce era mai rău. Apoi, liderul ucrainean a postat un videoclip de calitate slabă, în care apărea stând în întuneric, în faţa sediului Preşedinţiei, flancat de consilierii săi de top şi anunţând simplu: „Suntem aici”.

Înlăturarea lui Zelenski era o parte esenţială a planului Rusiei de a cuceri Ucraina, un proiect pe care Moscova se aştepta să îl finalizeze în câteva zile. Zelenski urma să fie capturat sau ucis, dacă nu fugea înainte. O sursă apropiată preşedintelui a declarat că agenţii ruşi închiriaseră apartamente chiar lângă biroul prezidenţial, cu ordinul de a-l elimina. La începutul războiului, circula chiar o glumă: Zelenski a redevenit comediant – cariera sa de dinaintea politicului – pentru că nu se temea de bombardamente. În acele zile, capacitatea extraordinară de supravieţuire şi umorul său rezumau starea de spirit sfidătoare a ţării. Povestea, aşa cum o spun ucrainenii, este că, atunci când SUA s-au oferit să-l evacueze, Zelenski a replicat: „Am nevoie de muniţie, nu de o maşină”.

În timp ce Ucraina se pregăteşte să marcheze patru ani de la invazia rusă pe scară largă şi fără să se întrevadă un sfârşit al războiului, mesajul lui Zelenski nu s-a schimbat. El este încă acolo, după ce a supravieţuit nu doar unei duzini de tentative de asasinat orchestrate de Rusia, ci şi unui scandal de corupţie de amploare, care anul trecut l-a doborât pe cel mai apropiat consilier al său, Andrii Iermak – prezent lângă el în acel videoclip devenit celebru – şi pe doi dintre miniştrii săi de top.

COMPARAT CU WINSTON CHURCHILL

Pentru a evalua poziţia în care se găseşte acum Zelenski, au fost consultaţi oameni din cercul său apropiat – inclusiv soţia lui şi redactorul discursurilor sale – precum şi diplomaţi şi politicieni din Europa şi SUA care au lucrat direct cu el şi cu administraţia sa. Mulţi îi atribuie puterea de rezistenţă abilităţilor sale de operator politic, care, alături de discursurile sale inspiraţionale, i-au adus comparaţii cu Winston Churchill. Dar, la fel ca liderul britanic din timpul războiului, care a condus lupta ţării sale împotriva unui inamic mult mai mare şi mai puternic, Zelenski a făcut şi paşi greşiţi, iar viitorul său pare tot mai incert pe măsură ce conflictul continuă.

Chiar şi printre cei aproximativ 60% dintre ucraineni care spun că au încredere în Zelenski, doar aproape jumătate cred că ar trebui să candideze pentru un al doilea mandat. În iulie anul trecut, ucrainenii au ieşit în stradă în cadrul unor proteste rare, pe timp de război, pentru a se opune planurilor guvernului de a slăbi independenţa organismelor de supraveghere anticorupţie din ţară. Zelenski a fost nevoit să facă o schimbare radicală şi să recunoască furia publică.

El s-a ciocnit în repetate rânduri cu fostul său comandant militar, extrem de popularul general Valerii Zalujni, pe care l-a demis în cele din urmă în 2024, într-o mişcare interpretată de unii ca o încercare de a-şi neutraliza principalul rival politic. Mai recent, a trebuit să gestioneze şi o relaţie dificilă cu un preşedinte american care l-a certat şi umilit în faţa întregii lumi.

Pe tot parcursul acestei perioade, Zelenski a dat dovadă de o combativitate pe care Bartosz Cichocki, ambasadorul Poloniei la Kiev în timpul invaziei ruse, o leagă de copilăria sa, petrecută într-una dintre cele mai sărace regiuni ale fostei Uniuni Sovietice. „În timpul copilăriei sale, în Ucraina sovietică, trebuia să-ţi dovedeşti forţa, mai ales dacă erai un băieţel evreu care încerca să demonstreze tuturor din jur că meriţi respect, ceea ce explică multe”, a spus Cichocki. „El nu arată slăbiciune, poate înfrunta puterea superioară, iar asta este necesar când trebuie să te confrunţi cu nemernici precum (preşedintele rus Vladimir) Putin şi (consilierul său Nikolai) Patruşev şi toată cloaca aia”, a adăugat diplomatul polonez.

Însă, cum războiul nu dă semne că s-ar termina, rămâne o întrebare deschisă cât timp aceste calităţi îl vor mai putea menţine la putere.

SUCCESUL UNUI PREŞEDINTE IMPROBABIL

La 48 de ani şi după aproape şapte ani de mandat, Zelenski este cea mai tânără persoană care a condus Ucraina independentă şi, totodată, cel mai improbabil lider al său. Avocat ca studii, nu avea nicio experienţă politică înainte de a candida la preşedinţie, petrecându-şi prima jumătate a carierei profesionale în lumea spectacolului. Şi-a făcut un nume cu serialul de succes „Servitorul poporului”, în care interpreta un profesor sărac ce devine, pe neaşteptate, preşedinte.

Când şi-a anunţat candidatura, mulţi au crezut că este o glumă. Au încetat însă să mai râdă când Zelenski l-a învins pe preşedintele în funcţie, Petro Poroşenko, câştigând peste 73% din voturi. Înainte de a intra în politică, el îşi construise deja un imperiu de afaceri cu venituri de zeci de milioane de dolari. Această experienţă, afirmă Henry Hale, profesor de ştiinţe politice şi afaceri internaţionale la Universitatea George Washington şi coautor al cărţii „The Zelensky Effect”, a fost o pregătire perfectă pentru funcţia supremă.

„Nu cred că a intrat în funcţie ca un naiv. El a înţeles că, dacă vrei să reuşeşti în showbusiness-ul din Ucraina, dacă vrei să apari la televizor, nu ai de ales decât să colaborezi cu oligarhii, pentru că ei controlează toate canalele de televiziune”, a explicat Hale. În faţa camerei, Zelenski se simte în largul său. Participă la interviuri şi conferinţe de presă, dar preferă să comunice cu oamenii prin mesaje video directe, o idee care i-a aparţinut chiar lui, potrivit consilierului de comunicare şi redactorului de discursuri, Dmitro Lîtvîn.

„În prima zi, a decis că trebuie să explice oamenilor ce se întâmplă”, povesteşte Lîtvîn. „Acum facem mai puţine, dar preşedintele consideră că este important, pe măsură ce războiul avansează, să explice ce se întâmplă, să le arate oamenilor că este aici şi că face ceva”, a mai spus el. Videoclipurile sunt foarte informale, uneori înregistrate cu telefonul său, în stil selfie, dar au o mare rezonanţă. Soldaţii de pe linia frontului au mărturisit că sunt entuziasmaţi când unitatea lor este menţionată.

Zelenski vorbeşte în ucraineană – lucru care nu i-a venit iniţial natural. La fel ca mulţi din estul ţării, a crescut vorbind rusa. El şi-a perfecţionat cunoştinţele de ucraineană abia la maturitate, după ce a angajat un profesor.

TALENT PENTRU COMUNICARE

Cele mai bune momente ale lui Zelenski ca lider au venit exact când ţara sa trecea prin unele dintre cele mai întunecate clipe. Decizia de a rămâne la Kiev în timp ce ruşii se apropiau a fost, pentru mulţi, semnul că este un lider în care pot avea încredere. Andrii Sîbiha, la acea vreme şef de cabinet adjunct al lui Zelenski, acum ministru de externe, se afla în încăpere atunci când a fost luată hotărârea.

„Avea de ales. Viaţa lui şi a familiei sale sau acceptarea unui ultimatum, aşa-numitul acord de capitulare. A refuzat, iar familia lui a rămas în Ucraina. Apreciez foarte mult puterea şi spiritul lui”, a spus Sîbiha. Faptul că soţia lui Zelenski, Olena, împreună cu copiii lor, Oleksandra şi Kirilo, au rămas şi ei în ţară nu a făcut decât să întărească această impresie.

Olena Zelenska a mărturisit că a simţit „o teamă acută” în primele zile de război. Mai târziu, aceasta s-a transformat într-o teamă constantă, pe care încearcă să o alunge. „Pentru că altfel, te împiedică să trăieşti normal. Această teamă încearcă uneori să iasă la suprafaţă, dar nu îmi permit să mă gândesc la ea prea mult timp”, a spus ea.

Aproape peste noapte, popularitatea lui Zelenski a crescut de la 37% la 90%. Atunci s-a văzut clar talentul său pentru comunicare. Poate că nu ştia încă cum să fie un lider de război, dar ştia cum să comunice ca unul. Contrar tuturor pronosticurilor, Ucraina a reuşit să respingă atacul iniţial al Rusiei asupra Kievului şi, în câteva luni, a recucerit mari porţiuni de teritoriu ocupate la început de Moscova.

După eliberarea oraşului Herson, în noiembrie 2022, succesele Ucrainei s-au oprit. Contraofensiva mult aşteptată din vara lui 2023 nu s-a materializat, iar Zelenski a început să se confrunte tot mai deschis cu Zalujni, pe care l-a demis la începutul lui 2024. A urmat o nouă perioadă de impas pe front, până când Kievul, sub conducerea noului comandant, generalul Oleksandr Sîrski, a lansat o incursiune surpriză în regiunea Kursk din Rusia, în august 2024.

Această mişcare a dat un impuls important moralului Ucrainei şi a încetinit avansul ruşilor de-a lungul frontului de est. Însă efectul nu a durat mult. Anul 2025 a fost marcat mai ales de ofensiva lentă şi obositoare a Rusiei de-a lungul frontului de 1.200 de kilometri. Impasul continuă, iar pe măsură ce războiul intră în al cincilea an, Ucraina continuă să lupte. Negocierile de pace rămân blocate, Rusia menţinându-şi cererile maximaliste pe care Zelenski nu este dispus să le accepte.

„CONVINS CĂ ŞTIE CEL MAI BINE”

Zelenski a ştiut de la început că Ucraina nu poate susţine lupta fără un sprijin masiv din partea aliaţilor, în special a Statelor Unite. Determinarea sa de a obţine asistenţa pe care crede că Ucraina o merită a părut, uneori, foarte puternică, chiar agresivă, dar adesea a funcţionat. Germania, iniţial extrem de reticentă să se implice în conflict şi refuzând să furnizeze arme Kievului, a făcut în cele din urmă acest pas şi este acum unul dintre cei mai mari susţinători ai Ucrainei.

Lîtvîn a explicat că Zelenski a hotărât, încă de la început, să ceară ajutor direct nu doar liderilor, ci şi popoarelor altor ţări. „A început să se adreseze direct publicului. Mulţi lideri au început să ajute, nu pentru că le-a cerut el, ci pentru că ceruse poporului lor, iar poporul le-a cerut lor”, a spus consilierul. Presiunea publică a devenit şi mai puternică după valul iniţial de eliberări ale oraşelor din jurul Kievului, când au ieşit la iveală atrocităţile comise de Rusia, inclusiv ucideri în masă ale civililor.

Totuşi, autenticitatea şi mesajele puternice care au avut succes în Ucraina şi în mare parte a Europei nu au funcţionat la fel cu preşedintele american Donald Trump. Ucraina şi Zelenski personal au fost un subiect toxic pentru Trump încă din perioada precedentă, când acuzaţia că ar fi făcut presiuni asupra lui Zelenski pentru a-l investiga pe rivalul său politic, Joe Biden, a dus la prima procedură de destituire împotriva lui Trump.

După întoarcerea la Casa Albă, Trump a adoptat o poziţie mult mai ostilă faţă de Ucraina decât predecesorul său. L-a acuzat pe Zelenski că este un dictator şi a sugerat în repetate rânduri că Ucraina, nu Rusia, ar fi început războiul. În acest context, diplomaţi europeni, precum şi unii congresmeni americani, l-au avertizat pe Zelenski că o vizită la Washington nu este înţeleaptă. El însă nu i-a ascultat.

„S-a dus la Casa Albă cu ideea că (ucrainenii) au dreptate şi că ei sunt victimele în această situaţie şi că îi vor demonstra acest lucru (lui Trump). Nu a evaluat bine situaţia şi acest lucru l-a costat”, a declarat un diplomat european. „Este încăpăţânat şi convins că ştie cel mai bine. Desigur, fără asta, nu ar fi ajuns unde este astăzi. Dar în unele negocieri, acest lucru pur şi simplu nu funcţionează”, a adăugat el.

Întâlnirea dezastruoasă, transmisă în direct în întreaga lume, s-a încheiat cu Trump şi vicepreşedintele JD Vance acuzându-l pe Zelenski că nu doreşte pacea şi că nu este suficient de recunoscător faţă de America. În timp ce mulţi oficiali au urmărit discuţia cu groază, în Ucraina Zelenski a câştigat laude. Popularitatea lui a crescut, iar Iulia Svîrîdenko, actualul prim-ministru al Ucrainei, a spus că a fost mândră de el în acea zi. „El a apărat poziţia poporului ucrainean”, a afirmat ea.

Nu toată lumea a fost surprinsă de comentariile lui Vance. Aliaţii europeni aveau deja o experienţă bogată cu maniera directă şi adesea bruscă a lui Zelenski. „Ucrainenii au fost întotdeauna foarte exigenţi şi foarte direcţi, cerând mereu mai mult, mai ales la început”, a menţionat acelaşi diplomat european. În primele zile ale invaziei la scară largă, în convorbirile telefonice cu alţi lideri, Zelenski sărea peste formulele de politeţe şi trecea direct la solicitarea de arme suplimentare.

„Erau atacaţi, luptau pentru viaţa lor şi căutau arme”, a explicat diplomatul. „Acest lucru era bine înţeles în Europa, unde ştim cu toţii că luptau şi pentru securitatea noastră. Dacă vii la Kiev, vei vedea că nu este timp pentru mulţumiri... Dar acest lucru este mult mai puţin clar dacă eşti departe, cum ar fi la Casa Albă”, a adăugat el. Totuşi, după întâlnirea dezastruoasă din Biroul Oval, Zelenski a găsit o modalitate de a comunica cu Trump, potrivit senatorului american Richard Blumenthal, un aliat apropiat al preşedintelui ucrainean.

„Cred că a fost extrem de abil şi perspicace în relaţia cu această administraţie”, a spus Blumenthal. „A învăţat să fie hotărât şi ferm, dar, în acelaşi timp, recunoscător pentru ceea ce face America. Şi cred că este foarte sincer în privinţa asta”, a adăugat senatorul.

UN ROLLERCOASTER POLITIC

După patru ani de război, Zelenski se bucură în continuare de un nivel de popularitate la care mulţi lideri doar visează. De la începutul invaziei, sprijinul pentru el a fluctuat, scăzând în timpul contraofensivelor eşuate şi al scandalurilor de corupţie. Totuşi, nu a coborât niciodată sub 52%, potrivit sondajelor Institutului Internaţional de Sociologie din Kiev (KIIS).

În timpul unei vizite la Praga, anul trecut, fiecare minut din programul său a fost planificat cu minuţiozitate. Nu era timp de pierdut. Însă, când cineva a menţionat că în Parlamentul ceh lucrează un grup de femei de serviciu ucrainene, Zelenski a decis pe loc că trebuie să le întâlnească. Cehii i-au întins covorul roşu, dar fotografia definitorie a vizitei a devenit aceea în care preşedintele este îmbrăţişat de femeile de serviciu zâmbitoare.

„Este foarte tipic. El se va lupta întotdeauna cu agenţii săi de securitate pentru a permite oamenilor să se apropie de el. El crede că asta trebuie să facă”, explică Volodimir Paniotto, sociolog şi preşedinte al KIIS. Imaginea sa de om al poporului a suferit însă câteva lovituri serioase în ultimul an. Un scandal de corupţie s-a dovedit deosebit de dăunător pentru un preşedinte ales cu promisiunea de a „face curăţenie” în politică.

Protestele antiguvernamentale din iulie au fost urmate de critici dure din partea aliaţilor occidentali ai Ucrainei, inclusiv din partea Uniunii Europene, care a transmis clar Kievului că trebuie să implementeze măsuri puternice anticorupţie dacă doreşte să adere, obligându-l pe Zelenski să-şi revizuiască planurile. Scandalurile au dus la căderea mai multor persoane din cercul său restrâns, inclusiv fostul partener de afaceri Timur Mindici şi mâna sa dreaptă de lungă durată, Andrii Iermak, ridicând întrebări dacă Zelenski nu se bazează uneori prea mult pe aliaţi corupţi.

Multă vreme, Iermak a părut de neatins. Dar nici el nu a putut supravieţui implicării într-un scandal privind presupusă mită în sectorul energetic, într-un moment în care ucrainenii îngheţau din cauza atacurilor constante ale Rusiei asupra infrastructurii energetice. Deşi Zelenski nu a fost niciodată legat direct de acest dosar, Cichocki a recunoscut că nu era sigur că preşedintele va putea trece peste criza Iermak. „Am crezut că acesta era sfârşitul pentru el. Şi după o lună, cu o nouă echipă în funcţie, s-a întors, ca pasărea Phoenix”, a spus fostul ambasador.

UN VIITOR INCERT

Anii de presiune şi suferinţă şi-au pus amprenta vădită asupra lui Zelenski. Faţa sa tânără şi bărbierită de dinainte de război a dispărut, fiind înlocuită de riduri adânci de îngrijorare şi de o barbă tot mai încărunţită. Bea multă cafea – neagră, fără zahăr – pentru a rezista unui program de lucru care începe, de obicei, între 3 şi 4 dimineaţa, când sosesc primele rapoarte de pe câmpul de luptă. Olena Zelenska spune că, privind la soţul ei, are impresia că războiul durează de mult mai mult de patru ani.

Spune că nu a existat niciun moment de fericire deplină de la începutul conflictului. Aceasta va trebui să aştepte până după încheierea războiului. Deocamdată, se concentrează pe momente scurte de bucurie, cum ar fi ziua în care familia a primit un nou căţeluş şi l-a adus acasă pentru prima dată. Lîtvîn, care îşi petrece majoritatea zilelor în contact constant cu preşedintele, afirmă că Zelenski nu şi-a pierdut simţul umorului şi că, uneori, găseşte timp să se relaxeze cu o carte sau un film, mai ales în timpul călătoriilor lungi cu trenul.

„Ceea ce admir la el este că, indiferent prin ce a trecut, rămâne un om decent”, spune consilierul. „El tratează oamenii mai bine decât îl tratează ei pe el”, adaugă Lîtvîn. Comicul devenit preşedinte a supravieţuit până acum, în ciuda şanselor reduse. Dar situaţia rămâne poate mai sumbră ca niciodată. Ucrainenii din toată ţara îngheaţă în întuneric, în timp ce Rusia continuă campania de atacuri asupra infrastructurii energetice. Apărarea ucraineană de pe linia frontului rezistă cu greu. Rusia avansează încet, cu costuri umane şi materiale astronomice.

Şi, deşi Zelenski a reuşit să-şi repare relaţia cu Trump, nu l-a convins încă să restabilească ajutorul militar american. În loc de sprijin ferm, Trump continuă să-l preseze pe Zelenski să accepte negocieri care par tot mai defavorabile Ucrainei. Paniotto afirmă că majoritatea ucrainenilor se opun organizării de alegeri nu doar în timpul războiului, ci chiar şi în timpul unei eventuale încetări temporare a focului. „În ochii majorităţii, Zelenski este liderul care ar trebui să ducă ţara la pace”, a declarat sociologul.

Nu este limpede când şi cum se va întâmpla acest lucru. Dar Sîbiha spune că are în continuare încredere deplină în capacitatea lui Zelenski de a ajunge acolo: „El ştie cum să se adapteze situaţiei”, dă asigurări şeful diplomaţiei ucrainene.