Patru ani de război în Ucraina: eroarea de calcul a Kremlinului care a slăbit Rusia militar, economic și diplomatic

Când Kremlinul a lansat ceea ce a numit „operaţiunea militară specială”, în urmă cu patru ani, planificatorii săi se aşteptau ca forţele ruse să preia controlul asupra Ucrainei în doar zece zile, potrivit cercetărilor efectuate de The Royal United Services Institute (RUSI), un grup de reflecţie cu sediul la Londra. După mai bine de 1.450 de zile, acest termen pare nu doar naiv, ci şi o eroare fundamentală de calcul, cu consecinţe devastatoare în termeni de durere, distrugere şi vărsare de sânge, scrie Matthew Chance, corespondent şef pentru afaceri internaţionale.

În primele ore ale zilei de 24 februarie 2022, aflat pe acoperişul îngheţat al unui hotel din Kiev, ideea că Rusia ar lansa un atac la scară largă asupra Ucrainei părea încă aproape imposibil de imaginat, în pofida concentrării masive de trupe la graniţă. Da, Vladimir Putin, omul forte al Kremlinului, dezvoltase deja o predilecţie clară pentru exercitarea puterii militare a Rusiei. Războaiele lui Putin în Cecenia, Georgia şi Siria, dar şi acţiunile militare din Crimeea şi estul Ucrainei, îi aduseseră până atunci succese cu costuri relativ mici. Totuşi, invadarea celei de-a doua ţări ca mărime din Europa, după Rusia însăşi, era o perspectivă potenţial catastrofală. Un asemenea pas, în mod normal, ar fi trebuit să-l facă pe un strateg rece ca Putin să se gândească de două ori. Se pare că nu a fost aşa, îmi amintesc că m-am gândit, în timp ce mă luptam să-mi pun vesta antiglonţ şi rachetele loveau capitala ucraineană, povesteşte Matthew Chance.

Ultimii patru ani de conflict au demontat o serie de ipoteze eronate. Printre ele, şi convingerea larg răspândită, inclusiv în rândul unor aliaţi ai Kievului, că Ucraina ar fi prea slabă şi prea dezorganizată pentru a rezista unei invazii de amploare. În acelaşi timp, reputaţia de invincibilitate a vastei armate ruse a fost puternic şifonată.

VICTIME

Costul real al războiului este ascuns cu grijă într-o Rusie în care informaţia se află sub un control tot mai strict. Cifrele oficiale privind victimele sunt ţinute departe de ochii publicului, însă estimările provenite din mai multe surse indică pierderi extrem de mari. Cele mai recente cercetări ale Centrului pentru Studii Strategice şi Internaţionale (CSIS) din SUA estimează că numărul morţilor şi răniţilor ruşi de la lansarea invaziei pe scară largă se apropie de 1,2 milioane.

Acest bilanţ îngrozitor – care nu include numărul extraordinar de mare al victimelor ucrainene, estimat între 500.000 şi 600.000 de persoane – ar depăşi orice alt bilanţ suferit de „orice putere majoră în orice război de după al Doilea Război Mondial”, potrivit raportului CSIS. Pe măsură ce conflictul din Ucraina intră în al cincilea an, baia de sânge militară – aşa cum subliniază frecvent fostul preşedinte Donald Trump – se adânceşte şi creşte constant cu fiecare lună care trece.

Kremlinul nu confirmă aceste cifre, însă oficialii ucraineni au afirmat recent că au ucis 35.000 de soldaţi ruşi doar în luna decembrie. Obiectivul declarat al planificatorilor militari de la Kiev este acum acela de a elimina soldaţi ruşi mai repede decât pot fi instruiţi şi trimişi pe front noii recruţi – care, deocamdată, sunt în principal voluntari.

„Dacă ajungem la 50.000, vom vedea ce se va întâmpla cu inamicul. Ei consideră oamenii ca pe o resursă, iar lipsa acestora este deja evidentă”, a declarat ministrul ucrainean al apărării, Mîhailo Fedorov, la o conferinţă de presă recentă. În multe privinţe, acest război s-a transformat într-un joc sinistru al cifrelor.

ECONOMIE

De fiecare dată când vizitez Moscova – un oraş din care mulţi prieteni şi colegi au plecat sau au fost forţaţi să plece – este frapant cât de îndepărtat pare războiul brutal din Ucraina, relatează Matthew Chance. Cel puţin la prima vedere, capitala rusă, cu magazinele sale strălucitoare, cu cafenele pline şi ambuteiaje, pare bine izolată de ororile frontului. Excepţie fac doar rarele interceptări ale dronelor ucrainene, la care, în realitate, puţini moscoviţi par să se gândească.

După un scurt şoc provocat de sancţiunile impuse imediat după invazia din 2022, cheltuielile militare ale Rusiei au crescut puternic, iar economia a intrat într-o fază de creştere rapidă. Alimentată de exporturile de petrol şi gaze, Rusia a sfidat previziunile occidentale privind un colaps economic. A devenit astfel a noua cea mai mare economie a lumii în 2025, potrivit Fondului Monetar Internaţional, depăşind Canada şi Brazilia. Este un salt faţă de locul 11 ocupat înaintea declanşării războiului în Ucraina.

Totuşi, în spatele acestor cifre se conturează tot mai clar semnele unei crize financiare progresive, alimentate de o economie de război profund distorsionată. Una dintre probleme este practica tot mai costisitoare de a oferi bonusuri mari la semnarea contractelor celor care acceptă să se înroleze în armată, precum şi plăţi şi mai mari familiilor dacă soldaţii sunt ucişi în luptă.

În plus, recrutarea militară intensă şi prioritizarea producţiei industriale de armament au dus la ceea ce un ziar rus pro-Kremlin, Nezavisimaia Gazeta, a numit „o gravă penurie de forţă de muncă” în alte sectoare esenţiale. „Economia nu are suficienţi operatori de maşini sau muncitori de asamblare. Trebuie să găsim 800.000 de muncitori necalificaţi de undeva”, a scris publicaţia.

Creşterea vertiginoasă a preţurilor la alimente a devenit o îngrijorare tot mai mare pentru consumatori, iar castraveţii au devenit cel mai nou simbol al nemulţumirii populare. Statisticile oficiale arată că preţul castraveţilor s-a dublat de la începutul lunii decembrie, în timp ce unele magazine îi vând chiar mai scump – preţuri de război pentru un ingredient de bază al salatelor, în contextul încetinirii economiei ruse.

„Preţurile castraveţilor şi roşiilor sunt scandaloase. Odată, se spunea că ouăle sunt „aur”, acum sunt castraveţii”, a scris online o femeie care s-a prezentat drept Svetlana, într-una dintre rarele critici publice la adresa autorităţilor. În alte postări, relatările despre criza economică – de la inflaţia galopantă şi închiderea restaurantelor până la impactul negativ al creşterilor puternice de impozite – descriu numeroasele moduri în care războiul prelungit din Ucraina loveşte tot mai dur în buzunarele ruşilor.

PRESTIGIUL INTERNAŢIONAL

Pe plan extern, războiul nu a adus Kremlinului beneficiile sperate. Oprirea unei noi extinderi a NATO a fost unul dintre motivele principale invocate de oficialii ruşi pentru lansarea invaziei în Ucraina. Rezultatul a fost însă opus: Suedia şi Finlanda au aderat la alianţă ca reacţie directă la atacul pe scară largă asupra Ucrainei. Este un eşec evident al acestui obiectiv, aderarea Finlandei singură dublând lungimea frontierei terestre dintre Rusia şi statele NATO.

Mai mult, sancţiunile occidentale şi izolarea politică tot mai accentuată au împins Rusia să se orienteze spre est, în special spre China. Moscova depinde acum în mod crescând de Beijing pentru comerţul esenţial, de la exporturile de energie până la importurile de maşini şi electronice. Această dependenţă conferă Chinei un avantaj clar în relaţia bilaterală. „Relaţia este dezechilibrată, deoarece Moscova depinde mai mult de Beijing decât Beijingul de Moscova”, notează un raport recent al Centrului pentru Analiza Politicilor Europene (CEPA). „Rusia a devenit în mod clar partenerul junior, în principal din cauza alternativelor sale economice limitate”, arată raportul.

În acelaşi timp, Moscova pare incapabilă să oprească erodarea influenţei sale tradiţionale în alte regiuni. În 2024, Kremlinul a fost nevoit să-l evacueze şi să-i ofere azil aliatului său sirian, Bashar al-Assad, după ce acesta a fost înlăturat de la putere de forţele rebele. Noul preşedinte al Siriei, ţară în care Rusia deţine încă două baze militare, a cerut în repetate rânduri extrădarea lui al-Assad.

Vara trecută, Rusia a privit neputincioasă atacul avioanelor de război americane şi israeliene asupra Iranului, un alt partener-cheie al Kremlinului în Orientul Mijlociu, atac care a vizat instalaţiile nucleare iraniene. De asemenea, Moscova nu a reuşit să-l protejeze pe preşedintele venezuelean, Nicolás Maduro, o figură cu legături strânse cu Kremlinul, care a fost arestat luna trecută, în urma unui raid al trupelor americane chiar în dormitorul său din Caracas.

Este posibil ca Rusia să nu fi avut oricum capacitatea de a împiedica desfăşurarea acestor evenimente, chiar dacă nu ar fi fost deja epuizată şi împotmolită în Ucraina. Dar, după patru ani de război sângeros, care a avut efecte devastatoare asupra Ucrainei, Rusia se regăseşte, la rândul ei, epuizată pe plan intern şi diminuată pe scena internaţională.

În februarie 2022, pe acoperişul acelui hotel din Kiev, m-am înşelat – alături de mulţi alţii – în privinţa probabilităţii ca Putin să ordone o invazie pe scară largă a Ucrainei. Din nefericire însă, am avut dreptate în ceea ce priveşte consecinţele catastrofale ale unui asemenea demers. Pentru ucraineni, desigur, dar şi pentru ruşi. O previziune sumbră care, din păcate, s-a dovedit a fi prea exactă, conchide Matthew Chance.