Patru ani de război în Ucraina: război de uzură, presiuni de la Washington, dar pacea rămâne blocată între condiţiile lui Putin şi liniile roşii ale lui Zelenski

Când invazia pe scară largă a Rusiei în Ucraina a ajuns luna trecută la 1.418 zile, ea a depăşit oficial un prag istoric: aceeaşi perioadă de timp de care a avut nevoie Moscova pentru a învinge Germania nazistă în al Doilea Război Mondial. Spre deosebire însă de Armata Roşie, care a ajuns până la Berlin în urmă cu opt decenii, în ceea ce a numit Marele Război Patriotic, invazia totală a Rusiei asupra vecinului său, aflată deja în al patrulea an, încă nu a reuşit să cucerească integral centrul industrial din estul Ucrainei.

După ce Moscova a eşuat în tentativa de a cuceri capitala Kiev şi de a instala un guvern marionetă în februarie 2022, conflictul s-a transformat treptat într-un război de tranşee cu costuri uriaşe. Conform unor estimări, aproape 2 milioane de soldaţi au murit, au fost răniţi sau au fost daţi dispăruţi de ambele părţi, făcând din acest conflict cel mai devastator din Europa de după cel de-al Doilea Război Mondial.

Rusia a ocupat în total aproximativ 20% din teritoriul ucrainean, începând cu anexarea ilegală a Crimeei în 2014. Totuşi, câştigurile teritoriale după invazia declanşată la 24 februarie 2022 au fost lente şi limitate. Secretarul general al NATO, Mark Rutte, a comparat luna aceasta avansul Moscovei cu „viteza unui melc de grădină”.

În estul Ucrainei, trupele ruse au reuşit să avanseze numai aproximativ 50 de kilometri în regiunea Doneţk în ultimii doi ani, în cadrul unor lupte extrem de dure pentru controlul câtorva bastioane cheie. În pofida ritmului lent şi a costurilor umane şi materiale ridicate, preşedintele Vladimir Putin şi-a menţinut cererile maximaliste în negocierile de pace mediate de SUA, afirmând că Kievul trebuie să-şi retragă forţele din cele patru regiuni ucrainene pe care Moscova le-a anexat ilegal, dar pe care nu le controlează în întregime.

Putin a recurs în mod repetat la ameninţări cu arsenalul nuclear pentru a descuraja Occidentul să-şi intensifice sprijinul militar pentru Kiev.

UN RĂZBOI DE UZURĂ

Conflictul, care la început implica manevre rapide ale unor forţe numeroase de trupe şi tancuri – atât în ofensiva iniţială a Rusiei, cât şi în contraofensiva Ucrainei din toamna lui 2022 – s-a transformat treptat într-un război de poziţie sângeros de-a lungul unei linii de front de 1.200 de kilometri. Ritmul iniţial al operaţiunilor s-a stins, iar frontul s-a stabilizat în mare parte.

Centrul pentru Studii Strategice şi Internaţionale din Washington a estimat pierderile militare ale Rusiei la aproximativ 1,2 milioane de oameni, dintre care 325.000 de morţi. Pentru Ucraina, pierderile trupelor au fost evaluate la circa 600.000, cu 140.000 de militari ucişi.

„Rusia a suferit cea mai mare rată de victime dintre toate marile puteri în orice război de după al Doilea Război Mondial, iar armata sa a avut performanţe slabe, cu rate de avansare istoric lente şi puţine teritorii noi cucerite în urma eforturilor depuse în ultimii doi ani”, a apreciat Centrul, menţionând că trupele ruse au avansat în medie cu doar 70 de metri pe zi în ultimii doi ani pentru a captura nodul de transport Pokrovsk.

În acest conflict, pentru prima dată în istoria militară, dronele joacă un rol decisiv şi schimbă regulile războiului, făcând aproape imposibilă concentrarea în secret a unui număr important de trupe de către oricare dintre părţi.

Din primele zile ale invaziei, Ucraina s-a bazat masiv pe drone pentru a compensa avantajul Moscovei în ceea ce priveşte puterea de foc şi pentru a limita avansul forţelor ruse. La rândul ei, Rusia şi-a extins drastic operaţiunile cu drone şi a introdus aparate cu fibră optică şi rază mai lungă de acţiune, concepute să evite bruiajul electronic. Aceste sisteme au extins zona efectivă de acţiune la 50 de kilometri de linia frontului, lăsând terenul presărat cu fire de filament greu de gestionat.

Combinaţia dintre dronele de înaltă tehnologie şi luptele în tranşee, ce amintesc de Primul Război Mondial, a dus la o nouă tactică: grupuri mici de infanterie, uneori formate din doar doi sau trei soldaţi, încearcă să se strecoare în poziţiile inamice prin oraşe complet ruinate de tirurile de artilerie grea rusească şi de bombele planante.

Transportul proviziilor şi evacuarea răniţilor au devenit o provocare majoră, întrucât dronele vizează constant rutele de aprovizionare şi căile de retragere.

ATACURI CU RAZĂ LUNGĂ DE ACŢIUNE

Oficialii ucraineni au descris această iarnă drept cea mai dificilă de la începutul războiului. Rusia şi-a intensificat exponenţial atacurile asupra sistemului energetic al Ucrainei, generând întreruperi frecvente de curent în Kiev, unde alimentarea cu energie electrică pentru numeroşi consumatori a fost limitată la doar câteva ore pe zi, în condiţii de frig extrem.

Moscova a vizat din ce în ce mai mult şi liniile electrice, cu scopul declarat de a bloca transferurile de energie şi de a fragmenta reţeaua electrică a Ucrainei în „insule” izolate, amplificând astfel presiunea asupra întregului sistem energetic.

Ucraina a ripostat prin atacuri cu drone de lungă distanţă asupra rafinăriilor de petrol şi altor instalaţii energetice aflate pe teritoriul rus, încercând să reducă veniturile Moscovei din exporturile de hidrocarburi.

Dronele şi rachetele ucrainene au reuşit să scufunde mai multe nave de război ruseşti în Marea Neagră. Aceasta a silit Rusia să-şi redeplaseze o mare parte din flotă din Crimeea ocupată către portul Novorossiisk. În iunie, într-un atac deosebit de îndrăzneţ, numit „Spiderweb” (pânza de paianjen - n.r.), Ucraina a folosit drone montate pe camioane pentru a lovi simultan mai multe baze aeriene din interiorul Rusiei, care găzduiau bombardiere cu rază lungă de acţiune, o lovitură considerată umilitoare pentru Kremlin.

PRESIUNI DIN PARTEA SUA ŞI CERERI CONTRADICTORII

Preşedintele SUA, Donald Trump, care a promis cândva că va încheia războiul într-o singură zi, a intensificat presiunile pentru oprirea luptelor. Totuşi, demersurile de mediere s-au lovit de cereri extrem de contradictorii din partea Moscovei şi Kievului.

Putin solicită ca Ucraina să-şi retragă trupele din porţiunea regiunii Doneţk pe care încă o controlează, să renunţe la obiectivul aderării la NATO, să-şi reducă forţa militară şi să acorde statut oficial limbii ruse, între alte condiţii respinse ferm de Ucraina. Rusia lasă deschisă doar perspectiva unei posibile aderări a Kievului la Uniunea Europeană, dar respinge categoric orice forţă europeană de menţinere a păcii desfăşurată pe teritoriul ucrainean ca parte a unui eventual acord.

Preşedintele ucrainean Volodimir Zelenski cere un armistiţiu de-a lungul liniei actuale de contact. Putin, în schimb, respinge ideea unei simple încetări a focului şi insistă asupra unui acord de pace cuprinzător, care să includă îndeplinirea cerinţelor Moscovei.

„Problema teritorială este importantă pentru Kremlin, dar războiul are un obiectiv mai ambiţios: crearea unei Ucraine care să se afle în întregime în sfera de influenţă a Rusiei şi care să nu fie percepută de Moscova ca fiind anti-Rusia”, afirmă Tatiana Stanovaia de la Centrul Carnegie pentru Rusia şi Eurasia.

Ucraina şi aliaţii săi îl acuză pe Putin că foloseşte negocierile pentru a trage de timp, urmărind să cucerească mai mult teritoriu pe front. La rândul său, Kremlinul acuză Kievul şi susţinătorii europeni ai acestuia că încearcă să submineze acordul provizoriu la care ar fi ajuns Trump şi Putin la summitul din Alaska din august 2025.

În timp ce rămân fermi pe poziţii, atât Putin, cât şi Zelenski laudă rolul de mediator al SUA şi încearcă să câştige bunăvoinţa lui Trump.

După o întâlnire dezastruoasă la Casa Albă, în urmă cu un an, Zelenski a adoptat o linie de negociere mai pragmatică, încercând să sublinieze disponibilitatea Ucrainei pentru compromisuri limitate.

După ce Trump a cerut organizarea de alegeri prezidenţiale în Ucraina, Zelenski şi-a declarat disponibilitatea de a le convoca, chiar dacă acestea sunt interzise de legea marţială. El a menţionat că alegerile ar putea fi comasate cu un referendum privind un eventual acord de pace, dar a insistat că scrutinul este posibil doar după stabilirea unui armistiţiu şi obţinerea unor garanţii de securitate solide din partea SUA şi a altor aliaţi.

SOLUŢIONARE DIFICILĂ

Potrivit lui Zelenski, Casa Albă a fixat ca termen limită luna iunie pentru încheierea războiului şi este de aşteptat să exercite presiuni asupra ambelor părţi pentru a respecta acest calendar. Totuşi, chiar dacă Trump pare interesat să prezinte un acord de pace înainte de alegerile intermediare din SUA, obstacolele rămân considerabile.

Cum Putin insistă asupra retragerii Ucrainei din Doneţk, iar Zelenski exclude o asemenea concesie, un acord rapid pare puţin probabil. Zelenski s-a arătat, de asemenea, sceptic faţă de propunerea de compromis a SUA de a transforma regiunea estică într-o zonă economică liberă, considerând că aceasta nu rezolvă problemele de securitate şi suveranitate.

Kremlinul mizează pe faptul că atacurile sale continue vor forţa în cele din urmă Kievul să accepte condiţiile Moscovei. De cealaltă parte, Ucraina speră să reziste până când Trump îşi va pierde răbdarea faţă de Rusia şi va înăspri sancţiunile economice, constrângând astfel Kremlinul să-şi oprească agresiunea. Dar Trump dă adesea semne că îşi pierde răbdarea şi cu Zelenski.

Războiul şi sancţiunile occidentale apasă tot mai puternic asupra economiei Rusiei. Creşterea economică s-a redus aproape până la stagnare, în contextul unei inflaţii persistente şi al lipsei acute de forţă de muncă. Ultimele sancţiuni americane vizând exporturile de petrol rusesc au complicat suplimentar situaţia. Cu toate acestea, Rusia continuă să mobilizeze resurse pentru front.

În pofida acestor dificultăţi, fabricile militare ruseşti şi-au mărit producţia de arme, iar guvernul a protejat categoriile sociale considerate esenţiale – în special soldaţii şi muncitorii din industria de apărare.

„Economia sa este mai săracă, mai puţin eficientă şi mai puţin promiţătoare decât ar fi putut fi”, a scris Richard Connolly de la Royal United Services Institute (RUSI). „Dar rămâne capabilă să susţină războiul. Nu mai puţin, elitele sale sunt mai dependente de regim. Sistemul său politic este protejat de transformarea nemulţumirii economice în presiune pentru schimbarea regimului”, consideră Connolly.