Originea denumirii continentului nostru, Europa, strâns legată de una dintre cele mai celebre legende de dragoste

Europa, continentul nostru, își trage numele de la prințesa greacă din Fenicia, numită Europa. Potrivit mitologiei grecești, Zeus, suveranul cerului și al tunetului, conducătorul zeilor de pe Muntele Olimp, s-a îndrăgostit de ea și s-a metamorfozat într-un taur alb de o frumusețe rară pentru a o răpi pe fata de care se îndrăgostise.

Povestea Europei rămâne una dintre cele mai celebre legende de dragoste din mitologia greacă. Zeus nu era cunoscut doar pentru faptul că era cea mai importantă divinitate din Panteonul grecesc antic. Avea, de asemenea, reputația de a avea aventuri nesfârșite.

Numeroșii săi copii aveau cele mai extraordinare origini pe care și le poate imagina cineva. Europa a fost singura fiică a regelui Agenor (care în greacă înseamnă eroic sau bărbătesc) și a frumoasei Telephassa (care înseamnă strălucitor de departe), conducători ai Feniciei.

Agenor a fost fiul zeului Poseidon și al Libyei. Libya era fiica regelui Egiptului, Epaphus, care era fiul zeului atotputernic Zeus. Mama Europei, Telephassa, era fiica lui Nilus, zeul fluviului Nil, și a nimfei Nephele, o nimfă pe care Zeus a creat-o sub forma soției sale, zeița Hera, pentru a-l păcăli pe regele Ixion (rege al Tesaliei).

După cum spune povestea, Zeus a fost atât de îndrăgostit de prințesă din Fenicia încât s-a transformat într-un minunat taur alb pentru a o seduce. Europa culegea flori împreună cu alte prințese când, deodată, a văzut taurul apropiindu-se din depărtare. Prințesa a fost uimită de frumusețea animalului. Când Europa s-a apropiat de taurul alb, l-a mângâiat cu blandeţe şi a încălecat pe el. Zeus a început să se plimbe încet.

Curând, însă, și-a accelerat ritmul și, în cele din urmă, a pornit în galop, cu Europa agățată de el pentru a-și salva viața. Regele zeilor și prințesa speriată au ajuns pe malul mării și s-au scufundat în mare.

După ce au aflat că fiica lor a fost răpită, părinții Europei erau disperați. Agenor și-a trimis fiii să o caute, dar în zadar. Nu au găsit-o și, în cele din urmă, au fost nevoiți să abandoneze căutarea surorii lor.

Odată ajunși pe insula Creta, Zeus și-a recăpătat forma umană, pentru a îi arăta frumoasei Europa cine este el. Chiar dacă Zeus era căsătorit cu zeița Hera, acesta nu și-a putut stăpâni dorința de a fi cu prințesa Feniciei.

Zeus și Europa au avut împreună trei fii, care s-au remarcat prin corectitudine și dreptate: Minos al Cretei, Radamantus al insulelor Ciclade şi Sarpedon al Luciei.

Cadourile pentru Europa

Zeus a iubit-o necondiționat pe Europa; dragostea lui nu cunoștea limite, așa că, pe lângă cei trei copii divini, ea a primit trei daruri speciale și neprețuite. Primul a fost Talos, o creatură uriașă care îi servea drept gardă de corp. Era un adversar invincibil care nu se dădea înapoi de la o luptă.

Al doilea dar neprețuit a fost Laelaps, un câine care, conform mitologiei grecești, prindea întotdeauna ceea ce vâna.

Ultimul cadou a fost un suliță. Această armă era unică, deoarece avea puterea de a nu rata niciodată ținta. Zeus i-a dăruit, de asemenea, un frumos colier pe care zeul focului, Hefaistos, l-a creat.

Europa s-a căsătorit ulterior cu regele Asterion al Cretei. Astfel, Europa a devenit prima regină a Cretei și a fost venerată de popor sub numele de Hellotis.

Europa, termenul geografic

Deși nu există relatări care să descrie ce s-a întâmplat cu Europa după aventura ei cu Zeus, este clar că influența ei asupra grecilor antici a fost atât de semnificativă încât aceștia au numit continentul în onoarea sa.

Prima utilizare înregistrată a termenului geografic Europa este în Imnul lui Homer către Apolo Delian, cu referire la țărmul vestic al Mării Egee. În plus, filozoful grec Anaximandru și geograful Hecateu l-au folosit pentru prima dată în secolul al VI-lea î.Hr. ca denumire pentru o regiune a lumii cunoscute.

Cuvântul „Europa” este derivat din cuvintele grecești „eurus” (εύροσ-wide) și „ops” (ωψ-ochi sau față), dar nu se știe dacă grecii antici au numit astfel Europa după caracteristicile faciale pe care le-au observat la locuitorii săi.