Omul care spune ADEVĂRUL despre războiul de pe Nistru

Colonelul dr. ing. Anatol Munteanu a activat în calitate de ofițer în uniforma a trei armate: sovietică, moldovenească și română. În timpul războiului de pe Nistru, a fost ofițer în cadrul Direcției contrainformații a Armatei Naționale. A trecut războiul prin foc și pară, fiind rănit, totodată, încercând să deconspire planurile separatiștilor și să pună informația pe masa mai-marilor puterii de atunci.

Pe frontul de Est şi pe cel de Vest

După stagiul militar în Armata Sovietică și absolvirea Școlii militare de la Lvov, în grad de locotenent a fost încadrat la Ministerul de Interne, unde a parcurs mai multe etape în 20 de ani: de la inspector în 1969, la șef al Laboratorului de Cercetare a Accidentelor și Incidentelor, în grad de locotenent-colonel în 1989. În 1990, în Guvernul lui Mircea Druc a devenit director, iar apoi director general al Departamentului de Control și Supraveghere Tehnică. A rămas în Guvern până în 1994, deținând și funcția de adjunct al comandamentului Protecției Civile din Ministerul Apărării. Dar, odată cu venirea la putere a agrarienilor și neocomuniștilor, a reluat alte activități național-patriotice de organizare și consolidare a organizațiilor nonguvernamentale ale combatanților războiului de pe Nistru, dar și activitatea academică, fiind, timp de doi ani, până la stabilirea în România, lector-conferențiar la Universitatea Politehnică de la Chișinău.

Remarcabil este faptul că domnul Anatol Munteanu, în perioada 1966-2006, a fost ofițer a trei armate, și anume: Armata Sovietică a URSS, Armata Națională a Republicii Moldova și Armata României, finalizându-și cariera militară în grad de colonel. În prezent, conduce Asociaţia cultural-istorică Bucureşti-Chişinău şi e preocupat de acţiuni naţional-patriotice, fiind membru al mai multor organizaţii, inclusiv al uneia cu caracter istoric.

A schimbat arma pe condei

În ultimii ani, îşi scrie memoriile. A publicat câteva cărţi care abordează, în fond, realităţile dramatice legate de politica separatistă din regiunea transnistreană: „Conflictul transnistrean” (1995), „Românii de la Est. Războiul de pe Nistru” (2004), „Sacrificiu şi trădare. Războiul de secesiune din Republica Moldova” (2006), „Epopeea libertăţii” (2012) .

În cele 847 de pagini ale „Epopeii libertății”, Anatol Munteanu face un tur de orizont, cu incursiuni istorice asupra vitregiilor la care au fost supuși românii basarabeni, dar și cei din stânga Nistrului, de către cotropitorii de la Est. În capitole aparte, el vorbește despre soarta moldovenilor din Basarabia și a celor din stânga Nistrului aflați sub ocupație rusească. Sunt prezentate convingător și documentat evenimentele care au precedat și realizat Unirea de la 1918, genocidul declanșat de regimul bolșevic în Republica Autonomă Moldovenească, dar și cele care au provocat a doua cotropire a Basarabiei de către bolșevicii ruși. Colonel dr. Munteanu descrie cu amănunte de martor ocular lupta basarabenilor pentru independența lor față de imperiul sovietic, oprindu-se detaliat la diversiunile secesioniste organizate și dirijate de Moscova, inclusiv diversiunea găgăuză.

O carte despre eroi și trădători în războiul de pe Nistru

Recent, la Editura „Favorit” din Bucureşti i-a apărut volumul „Eroii de la Nistru”. În prefaţa cărţii, scriitorul Ion Hadârcă notează, între altele, că „Anatol Munteanu, cu acelaşi curaj cu care a stat în 1992 în faţa mitralierelor separatiste, nu ezită să repună pe tapet adevărul, demască aici multe şi mărunte, de la sabotarea intereselor ţării de adopţie de către cadrele militare de origine rusă primite în tânăra armată şi în poliţia Moldovei din dreapta Prutului cu braţele deschise de către decidenţii politici de moment ai tânărului stat în devenire până la efectiva trădare a acestora din urmă în faţa Rusiei, care-i dirijase la comandă şi-i controla strâns, de la Moscova, în strictă conformitate cu interesele ei strategice în această zonă a lumii”.

Totuși, cea mai impresionantă parte a cărții sunt capitolele în care autorul descrie începutul, derularea și sfârșitul războiului de la Nistru din 1992. Ca fost militar, el a avut posibilitatea să acumuleze diverse documente din acele timpuri, documente care vorbesc convingător despre implicarea în lupte a Armatei a 14-a ruse, a mercenarilor cazaci, diferiți pușcăriași și vagabonzi ruși aduși la Nistru, unde erau plătiți și hrăniți ca să lupte „împotriva românilor”. Se face o analiză și a capacității de ripostă a forțelor de luptă moldovenești, aducându-se drept exemplu de eroism luptele de pe fronturile Coșnița-Doroțcaia, Cocieri-Dubăsari, faptele de bravură ale polițiștilor din Călărași, Soroca, Drochia, incursiunile în spatele inamicului ale grupurilor de partizani „Burunducii”, „Scorpionii”, „Dacii”…

Este o carte care pune în lumină adevărul despre războiul de pe Nistru, o carte care trebuie citită.

Text de Nicolae Roibu