OMAGIU pentru Grogire Vieru: DRRM amintește poezia „Curcubeul”, pe care regretatul poet a dedicat-o TRICOLORULUI

Grigore Vieru este un poet emblematic al Basarabiei postbelice, care s-a remarcat prin abordarea unionistă a creațiilor sale, precum poezia „Curcubeul”, care reprezintă un elogiu adus drapelului tuturor românilor.

„Rămas în amintirea românilor de pe ambele maluri ale Prutului ca poet iubitor de neam și care l-a avut ca model pe Mihai Eminescu, s-a impus ca promotor consecvent al idelurilor naționale ale românilor din stânga Prutului, luptând pentru oficializarea limbii române în Republica Moldova și reunirea acesteia cu România”, se arată într-un mesaj al Departamentului pentru Relația cu R. Moldova (DRRM) din Guvernul României, făcut public ăn ziua în care Grigore Vieru ar fi împlinit 87 de ani de la naștere.

CITIȚI și Gest emoționant al unui interpret din România, de ziua lui Grigore Vieru: Va dona un BUST al regretatului poet unei instituții de la Chișinău. „Un poet cu trăiri mărețe, care a descris și a iubit până la ultima suflare patria sa, limba română!”

DRRM amintește că Grigore Vieru a fost decorat post-mortem cu Ordinul Național „Steaua României” în grad de Mare Cruce, în semn de recunoștință și apreciere pentru dăruirea cu care a promovat legătura sacra dintre „frații de aceeași limbă”.

Grigore Vieru s-a născut pe 14 februarie 1935, în satul Pererâta, județul Hotin, iar visul său de-o viață a fost Unirea: „Dacă visul unora a fost să ajungă în Cosmos, eu viața întreagă am visat să trec Prutul”; „Vreau să văd Unirea şi să mor”.

Poetul a fost unul dintre liderii Mișcării de Eliberare Națională din Basarabia și ne-a lăsat moștenire poezii care completează fondul de aur al literaturii românești.

Casa în care a copilărit poetul din satul Pererâta a fost transformată în muzeu, iar mai multe licee din R. Moldova îi poartă astăzi numele.

Curcubeul

Ploaia stă… Din loc dosit

Ies gângănii fără număr.

Cerul şede ghilosit

C-un ştergar vărgat pe umăr.

Trei băieţi

Nătăfleţi,

Unul creţ

Şi altul cârn,

Celălalt – pistruiat şi gros,

C-o prăjină şi un târn

Au dat curcubeul jos.

Iar acuma stă de-şi ia

Fiecare partea sa:

Cârnul – albastrul de cicoare

Creţul – galbenul de soare.

Celălalt – roşul şi-a ales.

Dar cum nu s-au înţeles

A cui parte-i mai frumoasă,

Au plecat pe-acasă toţi

Supăraţi vreo săptămână…

Zice cârnul: – Uite, mamă,

Curcubeul meu din mână

Nu-i aşa că-i fără seamăn?!

– Poate, cârnul meu, dar eu

– Nu văd nici un curcubeu.

Creţul mi se lăuda:

– Tată, curcubeu aşa,

Zi, mai are cineva?!

Tata zice: – Ştiu şi eu?

Nu văd nici un curcubeu.

Dar şi celălalt cu pistrui:

– Curcubeu

Ca al meu

Altu-n lume, mâcă, nu-i!