Obrazul lui Voronin… cu cheltuială mare se ține!

Nesimțire // În 2009, liderul comuniștilor solicita sute de milioane de euro de la UE pentru a-și „salva pielea”, iar astăzi își îndeamnă electoratul spre Uniunea Euroasiatică, chiar dacă recunoaște că aceasta „nu există”

Deși să laudă peste tot că a lăsat o țară „ca o floare” atunci când a plecat, în 2009, de la guvernare, altceva le spunea oficialilor europeni de la care cerșea bani, pentru a nu recurge la concedieri în masă și micșorarea salariilor care i-ar fi prăbușit partidul în alegeri.

Cu pocloane, la Bruxelles

Mai multe documente desecretizate după venirea actualei guvernări la putere scot la iveală faptul că guvernarea comunistă își dorea să obțină o „finanțare suplimentară” generoasă din partea Uniunii Europene.

Astfel, pe 11 iunie 2009, vicepremierul și ministrul Afacerilor Externe și Integrării Europene de atunci, Andrei Stratan, îl informa pe Vladimir Voronin că ar fi bine să întreprindă, pe 29 iunie 2009, o vizită oficială la Bruxelles. „Această vizită, precum și posibilitatea adoptării Mandatului pentru negocierile Acordului de Asociere R. Moldova – Uniunea Europeană, cât și a concluziilor referitoare la R. Moldova în viitorul apropiat, a fost prezentată de partenerii noștri europeni drept un semn de susținere a țării și a conducerii R. Moldova”, îi scria Stratan lui Voronin.

Moldova, după comuniști

Totodată, ministerul lui Stratan „a testat posibilitatea obținerii asistenței financiare suplimentare din partea UE pentru depășirea crizei economice și a obținut prealabil o reacție pozitivă”.

Stratan i-a mai spus lui Voronin că Guvernul R. Moldova trebuie să trimită „cât mai curând posibil” o adresare către Comisia Europeană cu o solicitare concretă de bani.

Zis și făcut. Voronin i-a trimis această notă premierului de atunci Zinaida Greceanâi, actuală socialistă cu Uniunea Vamală pe vârful steagului. Greceanâi i-a „comandat” ministrului Finanțelor, Mariana Durleșteanu, să întocmească cererea care, semnată ulterior de premierul Greceanâi, a fost trimisă autorităților europene.

În solicitare, este descrisă în detalii situația dezastruoasă în care se afla R. Moldova în anul 2009, cu comuniștii la guvernare. Cea mai mare temere a guvernanților de atunci era acumularea insuficientă a veniturilor la buget și, prin urmare, neonorarea obligațiilor către populație. Greceanâi recunoștea, în iunie 2009, după o guvernare comunistă de opt ani (!), că „infrastructura drumurilor este într-o stare precară, nivelul de asigurare cu apă potabilă a populației este neînsemnat, iar salariile și pensiile din sectorul public sunt în continuare destul de mici”.

300 de milioane de euro!

„Guvernul R. Moldova are nevoie de a atrage surse externe suplimentare în volum de circa 300 de milioane de euro pentru a asigura finanțarea cheltuielilor de capital, precum și a proiectelor în domeniul sănătății, protecției sociale și creare a locurilor de muncă”, îi solicita Zinaida Greceanâi, la indicația lui Voronin, conducerii Uniunii Europene.

Un pic mai târziu, pe 4 iulie 2009, actualul deputat comunist, pe atunci consilier prezidențial, Oleg Reidman, îl informa „în secret” pe Voronin că guvernarea comunistă avea două variante – fie să mai guverneze țara două luni „fără a fi nevoită să întreprindă măsuri drastice și nepopulare”, fie să fie la conducere până în februarie-martie 2010.

În cazul primei variante, „Guvernul se va menține fără măsuri antipopulare dure”, îi scria Reidman lui Voronin. În cea de-a doua, era descrisă situația dezastruoasă din R. Moldova, iar drept soluții erau prezentate, printre altele, concedierea a 5 000 de profesori, trimiterea unor bugetari în concedii forțate, anularea unor compensații etc.

Bani din Vest, nu din Est!

Ca să nu se ajungă la asta, Reidman propunea și soluția: bani din Vest, nu din Est! Consilierul prezidențial știa și de unde: un credit de 150 de milioane de dolari de la Fondul Monetar Internațional, alt credit CSRS, tranșa a II-a de zece milioane de dolari, cinci milioane de dolari din Olanda, 1,5 milioane de dolari din Marea Britanie și 16 milioane de dolari de la Comisia Europeană.

„Prelungim activitățile necesare și monitorizarea situației”, a scris Vladimir Voronin pe 7 august 2009 și i-a trimis „secretul” lui Reidman aceleiași Zinaida Greceanâi.

„Vițelul blând suge de la două vaci”

Chiar dacă guvernarea comunistă a semnat, pe 22 februarie 2005, Planul de Acțiuni R. Moldova – Uniunea Europeană, atunci când a mers în opoziție a început să blameze vectorul european al țării, pledând pentru integrarea R. Moldova în Uniunea Vamală Rusia-Belarus-Kazahstan și în Uniunea Euroasiatică. Cu ochii spre Est, Vladimir Voronin critica tot ce venea dinspre Vest și chiar și-a permis să jignească de câteva ori oficialii europeni. Mai mult, Voronin i-a cerut președintelui Nicolae Timofti să demită Guvernul, să convoace alegeri anticipate și organizarea unui referendum în care cetățenii R. Moldova să fie întrebați dacă vor să meargă spre Vest sau spre Est. Săptămâna aceasta, însă, Voronin s-a „înmuiat”. Acesta a declarat la postul public de televiziune „Moldova 1” că Uniunea Euroasiatică nu există și „cum putem noi să ne integrăm în ceva ce nu există?”. Totodată, Vladimir Voronin a declarat că „noi nu suntem împotriva modernizării, integrării europene a R. Moldova”, doar că Acordul de Asociere dintre R. Moldova și Uniunea Europeană „trebuie completat”.

Declarații cameleonice, marca Voronin

„Calea noastră în UE este posibilă doar prin Uniunea Vamală, care este o cale foarte efectivă şi verificată”, noiembrie 2013

„Semnarea Acordului de Asociere cu UE este un glonț în ceafa statalității R. Moldova”, aprilie 2014

„Uniunea Euroasiatică nu există. Cum să aderăm la ceea ce nu există? Moldova trebuie să fie acolo unde este interesul ei. Trebuie să fim neutri. Trebuie să fim prieteni cu toţi. Eu nu zic să fim ca viţelul blând care suge de la două vaci. Dar trebuie să avem relaţii şi cu partenerii noştri strategici – Federaţia Rusă, Kazahstan”, mai 2014

Articol publicat în ediţia print a Ziarului NAŢIONAL din 23 mai 2014