Stiri

Oamenii de cultură trebuie să se implice în politică?

Social 19.05.2013 11:20 Vizualizări

925

Oamenii de cultură trebuie să se implice în politică?

E o întrebare sensibilă și dilematică. Datorită statutului unui om de cultură în societate, există un fel de aşteptare ca acesta să ia atitudine, să se implice în viața politică a unei societăți, mai ales când aceasta e una neașezată, cum e acea din R. Moldova.

Pe de altă parte, apare întrebarea: în ce măsură și în ce forme să se implice, astfel ca să nu se compromită? Unde e acel mijloc de aur ce ar presupune și implicare, dar și păstrarea integrității și credibilității unui om de cultură într-o comunitate?

Vitalie Vovc, consultant în organizări de fluxuri în industria chimică la Paris

Deşi eram convins multă vreme că într-o societate sănătoasă fiecare trebuie să facă ce ştie mai bine, evenimentele ultimilor ani şi luni m-au convins că oamenii culturii trebuie să se implice în politică.

Argumentul 1 (istoric): aşa s-a întâmplat că, în scurta noastră istorie de stat independent, am avansat spre alte modele şi standarde de societate doar atunci când oamenii de cultură au fost la cârma acestei ţări.

Argumentul 2 (platonic): militarii – să apere! meşteşugarii – să producă! filosofii – să conducă!

Argumentul 3 (empiric): s-a demonstrat cu lux de probe şi experimente: „profesioniştii”, „oamenii pragmatici”, „gospodarii”, „businessmenii” autohtoni au cauzat dezastrul actual. Mai rămân doar „oamenii de cultură”…

Argumentul 4 (selectiv): atunci când zic „oameni de cultură”, mă refer la acei care creează gândire şi curente de gândire, şi nu acei (cu tot respectul pentru arta lor) cu „tir-lir-lir”-ul. Şi atunci când zic „politică”, mă refer la funcţii şi roluri-cheie într-un stat, dar nu la posturi executive sau umplutură propagandistă de liste electorale. Altfel nu are rost. Altfel avem ceea ce avem şi astăzi: politicieni fără cultură. Chiar şi atunci când anterior la viaţa lor politică erau actori în viaţa culturală.

Petru Negură, sociolog

Astăzi, politicianul nu mai trebuie să fie neapărat o figură carismatică, spectaculară, ci să fie un bun expert, capabil de a crea modele de îmbunătăţire a lucrurilor în domeniul social şi politic. Şi un om de cultură poate deveni politician, desigur, cu rezerva că va însuşi cunoştinţele şi competenţele necesare pentru a face politică (şi nu spectacol).

În cazul cel mai bun, un om de cultură va deveni un om politic, cu o anumită viziune de schimbare, rămânând în alt context om de cultură.

Întrebarea este dacă cineva poate fi şi om de cultură, şi politician în acelaşi timp, combinând ambele meserii (de exemplu, perorând discursuri în versuri în Parlament)? Cu siguranţă, nu.

Există şi un alt sens al termenului de „politic”, unul mai general, anume cel de „treburi ale cetăţii” şi aici orice cetăţean – inclusiv (poate mai ales) omul de cultură – este legitimat să ia atitudine, întrucât politicul ne priveşte pe noi toţi, iar pentru aceasta nu e nevoie de o calificare specializată, ci poate de un anume discernământ şi spirit critic. Totodată, un om de cultură poate lua atitudine şi cu ajutorul limbajului artistic pe care îl stăpâneşte, dacă reuşeşte să-i păstreze valabilitatea estetică.

(A.B.)

Autor: Ziarul National