O poveste sfâșietoare...

sursa: historia.ro

Auschwitz – sinonim al morţii // Helena şi Franz

Ca majoritatea evreilor din Germania și restul Europei în timpul celui de-al Doilea Război Mondial, Helena a ajuns în iadul Auschwitzului de unde nimeni nu mai avea scăpare. Ea, însă, a avut alt destin - a trăit până la adânci bătrâneți, împlinindu-și visul de a ajunge în Ţara Făgăduinţei.

Și în iad există dragoste

Evreică din Slovacia, Helena Citronov a ajuns în Auschwitz în martie 1942. Foame și abuz, asta a cunoscut tânăra la început. Dar exista chiar şi în Auschwitz o zonă mai liberă. Cine ajungea acolo, muncea mai puţin şi mânca mai bine. Femeilor li se permitea să-şi păstreze hainele şi nu erau rase pe cap. Viața ei acolo a durat doar o zi. A fost prinsă şi ameninţată că va fi trimisă într-un detaşament disciplinar la muncă. Dar acea zi s-a dovedit a fi foarte norocoasă pentru ea - era ziua de naştere a unui ofițer SS, Herr Franz Wunsch. Helena a fost aleasă să-i cânte ceva, deoarece cunoștea germana. Colegele o sileau să cânte. Cânta plângând cu capul plecat – nu putea să se uite la uniforma lui. Pe neaşteptate, a auzit „Bitte”. Pe un ton scăzut, i-a cerut să cânte din nou... Fetele insistau: „Cântă, cântă – poate-ţi va permite să rămâi aici!”. Aşa că a mai cântat ceva ce învăţase la şcoală. Atunci ofițerul s-a îndrăgostit de ea.

Peste poate!

Franz Wunsch a salvat-o de detaşamentul disciplinar şi a început să se comporte cum fac îndrăgostiţii. I-a trimis cutii cu prăjituri, îi trimitea bileţele în care declara: „M-am îndrăgostit de tine”. Helena era îngrozită, mărturisea că prefera să moară mai bine decât să se îndrăgostească de un ofițer SS.

Ca un ofițer german să se îndrăgostească de o evreică – aşa ceva era peste poate! Această dragoste l-a mobilizat pe Franz Wunsch la lucruri riscante, nechibzuite! Când sora Helenei, Rozinca, a ajuns şi ea la Auschwitz, Wunsch a intrat în crematoriu după ea. Copiii Rozincăi nu au putut fi salvaţi, dar sora Helenei a trăit, salvată de un ofițer german.

Dragoste platonică

Îi demonstra dragostea ce i-o purta, riscându-și de mai multe ori viața. Încet-încet a început și ea să-l iubească. Însă dragostea lor nu s-a întrupat. Au fost doar priviri pe furiş, vorbe aruncate, riscante bileţele de amor, cum sunt, adesea, în iubirile care nu se împlinesc. Numai că acolo era mai mult, acolo era Auschwitz. Când s-a aflat de sentimentele lor, ambii au negat totul. Ea ar fi urmat să moară, el şi-ar fi pierdut cariera sau poate și viața. Totuşi, chiar şi aşa, strict supravegheat, Wunsch a continuat să protejeze surorile Citronov până când Auschwitzul s-a terminat.

Nu s-a întâmplat ca în povești. Ar fi fost frumos să fi trăit fericiţi până la adânci bătrâneţi, dar nu a fost să fie. Iubirea dintre Franz şi Helena nu a supravieţuit Auschwitzului. Când lagărul a fost eliberat, Franz le-a dat surorilor ghete pentru marşul ce avea să urmeze. I-a spus Helenei că va fi trimis pe front şi i-a lăsat adresa mamei sale din Viena. Dar Helena nu a ajuns niciodată la Viena. A rupt acea hârtie, chiar dacă și după decenii spune că l-a iubit pe Franz Wunsch.

Acesta nu este un omagiu patetic adus credinţei că iubirea poate totul, fiindcă nu poate.