Referendumul, între formalismul CEC și neglijența inițiatorilor

Semne diacritice

Vineri, Comisia Electorală Centrală a dat aviz negativ inițiativei de organizare a referendumului de anulare a sistemului electoral mixt. Ședința respectivă, pe care am urmărit-o online, mi-a lăsat un sentiment de jenă. Mai cu seamă când președinta CEC, Alina Russu, a invocat, printre motivele refuzului de a înregistra grupul de inițiativă, recomandările Comisiei de la Veneția, care consideră că legislația electorală nu trebuie modificată, dacă a rămas mai puțin de un an până la alegeri. În condițiile în care guvernarea nu a ținut cont de faptul că Comisia de la Veneția a recomandat menținerea sistemului electoral proporțional, referința CEC nu pare „echidistantă”, seamănă mai curând a bătaie de joc.

Din punct de vedere logic, situația e foarte simplă: organizatorii referendumului în număr de peste șapte sute de persoane doresc abrogarea Legii privind adoptarea sistemului electoral mixt și revenirea la sistemul electoral precedent. Profitând de niște chichițe formale, de procedură, unele dintre ele fiind chiar ridicole, majoritatea membrilor CEC le-a tăiat elanul. De exemplu, s-a făcut caz de faptul că textul întrebării votate în cadrul adunării constituante diferă de textul din procesul-verbal al adunării, deși esența acesteia nu se schimbă.

Abrogarea unei legi nu înseamnă în mod automat activarea legii precedente, consideră CEC, și, chiar dacă ar fi așa (legea spune că abrogarea unui act normativ nu înseamnă revenirea la actul normativ precedent), acesta nu e un motiv de refuz, CEC-ul trebuia pur și simplu să-i ajute pe organizatori să formuleze corect întrebarea pentru referendum, care putea fi revotată ulterior în cadrul adunării grupului de inițiativă.

Pe de altă parte, membrii Biroului executiv al grupului de inițiativă puteau să fie mai riguroși în pregătirea documentelor, știind că guvernarea ține cu orice preț să organizeze viitoarele alegeri parlamentare în condițiile sistemului electoral mixt. Patetismul (încurajat de aplauze), notele demagogice de tipul „noi reprezentăm poporul” (lucrul acesta mai urmează a fi demonstrat în cadrul referendumului) nu compensează neglijența, iar „subtilele” referințe la sancțiunile viitoare, „conform legislației”, pe care le vor suporta membrii CEC care nu vor vota cum se cuvine, erau gratuități nu mai puțin jenante decât trimiterile membrilor CEC la recomandările Comisiei de la Veneția. Mai bine nu le dădeau pretexte de refuz, un pic de disciplină birocratică și rigoare juridică nu strica.

Acum, inițiatorii referendumului au două căi: fie să se adreseze justiției, fie să țină cont de obiecțiile CEC și să le corecteze. Sau și una, și alta. Un al doilea refuz al CEC l-ar compromite chiar în fața Comisiei de la Veneția, pe care, aflăm cu această ocazie, o „venerează” atât de mult. Referendumul nu poate fi oprit, scopul guvernării e să tragă cât mai mult de timp. Și, deocamdată, îi reușește. Nu fără concursul, voluntar sau involuntar, al inițiatorilor.