„Protevizarea” JurnalTV-ului?

Semne diacritice

Privit în alb și negru, cazul JurnalTV e cât se poate de clar: asistăm la un „atac mișelesc al puterii corupte și ilegitime asupra libertății de exprimare, presei libere și independente”; Plahotniuc asediază „ultimul bastion în calea acaparării statului de către crima organizată” etcetera.

Chiar dacă metafora cu „ultimul bastion” în epoca internetului e un pic exagerată, iar „atacul mișelesc” e de fapt un eșec managerial și economic, regimul actual își are cu certitudine partea sa, esențială, de vină. În Republica Moldova nu sunt create condiții pentru ca presa să existe ca afacere, decât dacă servește puterea. Despre aceasta se vorbește și în ultima declarație a Jurnal TV: „Lipsa unui măsurător obiectiv şi independent al audienţei TV şi monopolul total pe piaţa publicităţii au avut drept scop final îngenuncherea Jurnal TV şi lipsirea de orice mijloace financiare fără de care devine imposibilă funcţionarea unei televiziuni”.

Sigur, sistemul care asfixiază presa independentă a fost creat înainte de a fi apărut Jurnal TV, unul dintre autori și beneficiari fiind cu siguranță Plahotniuc. Puțini oameni de afaceri vor risca să supere puterea, cumpărând publicitate de la mass-media independentă sau de opoziție, cum este Jurnalul, nu e neapărat să fie avertizați în mod direct, să li se spună deschis să nu facă acest lucru.

Nu e neapărat ca proprietarii sediului închiriat de Jurnal TV să fi primit indicații de a rezilia contractul cu această televiziune. Dorința de a scăpa de un locatar care se află de mai mulți ani în război pe viață și pe moarte cu Plahotniuc și le poate cauza „mari neplăceri” e cât se poate de firească, în situația în care business-ul depinde foarte mult de relațiile cu puterea.

De ce acum? De ce acum când starea economiei nu le surâde proprietarilor imobiliari, spații libere de închiriat oferindu-se câte vrei în Chișinău, un client pentru 2 230 de metri pătrați câte le ocupa Jurnal TV nu găsești ușor (cu un preț minim de doar 10 euro metrul pătrat, suma chiriei se ridică la peste 22 de mii de euro lunar)?

De ce acum când Plahotniuc vrea să demonstreze că s-a schimbat „la față”, că e pornit să construiască un „stat de drept” și să realizeze toate angajamentele asumate în acordul de asociere cu UE, inclusiv libertatea presei, consolidarea mass-media independente. E posibil oare ca el să sfideze în acest mod „partenerii de dezvoltare”, care l-au ajutat să mențină Republica Moldova pe linia de plutire?

De ce nu? Dacă a fost posibilă inițiativa privind „liberalizarea capitalului și stimularea fiscală” care, dacă se transformă în lege, ar legaliza tot ce s-a furat până acum din buzunarul public și i-ar încuraja pe hoți să fure în continuare, cu atât mai mult nu se exclude o acțiune împotriva Jurnal TV, post greu de suportat pentru un „coordonator”.

Pe de altă parte, unele detalii din relația chiriașului și administrației Skytower nu corespund unei descrieri în alb-negru. Primul e că administrația Jurnal TV recunoaște că s-a mai întâmplat să nu plătească chiria la timp. În notificarea privind rezilierea contractului trimisă de administratorul Skytower la 18 noiembrie 2016 se vorbește despre o neachitare „sistematică” și o datorie de peste 2,6 milioane de lei (circa 130 de mii de euro), de unde rezultă, conform unor calcule estimative, că Jurnal TV a întârziat cu achitarea chiriei și serviciilor timp de patru luni. E cam multișor și nu mai pare chiar atât de imposibil ca răbdarea proprietarilor de la Skytower să fi „crăpat” în mod „natural”, firesc, fără presiuni sau sugestii din partea lui Plahotniuc.

Putem deduce așadar că Jurnal TV se confruntă cu probleme financiare serioase și mutarea în alt sediu, mai puțin costisitor, este o necesitate urgentă. De aceea, rezilierea contractului de chirie ar putea fi provocată de el însuși, adică de proprietarul postului. Astfel obține 1) un prilej de a se victimiza, dând un impuls nou mișcării protestatare, chemând lumea să protesteze „masiv”, 2) poate abate atenția de la problemele sale financiare și 3) poate reduce fără conflict o bună parte din personal, păstrând doar programele politice.

Lucrurile se prezintă ca și când rezilierea contractului, cerută de Plahotniuc, nu problemele financiare au determinat modificarea grilei de emisie și disponibilizarea masivă de jurnaliști. Scandalul „atacului mârșav” asupra „ultimului bastion” al luptei cu oligarhia îi face pe unii colegi de-ai noștri să se împace cu manipularea (și chiar să regrete soarta NIT), iar cei cărora nu li s-a mai găsit loc la Jurnal TV să plece „onorați” și „fericiți”.

Societatea scapă de grija lor și nu-și mai bate capul de sursele obscure de finanțare ale Jurnal TV. (Presa lui Plahotniuc leagă dificultățile financiare ale „bastionului” cu arestarea lui Filat și Platon, ceea ce nu pare imposibil). Ca să supraviețuiască, postul se restrânge, devine mai compact, adoptă strategia de supraviețuire a Pro TV, numai că, spre deosebire de acesta, Jurnal TV, având o formațiune politică în cârcă, va face ceea ce a făcut și până acum: va urmări să provoace alegeri parlamentare anticipate în Republica Moldova.